Planta producătoare de Cuișoare este de fapt un arbore exotic numit Caryophyllus aromaticus, Eugenia caryophyllata sau Syzygium aromaticum, care mai include printre altele mirtul și eucaliptul. Mugurii floriferi de culoare roz obținuți de la acest copac sunt uscați și iau forma unor mici cuie, de unde și denumirea acestui condiment.
Arborele este originar din Insulele Moluce ale Indoneziei, dar în prezent este cultivat și în alte regiuni tropicale sau ecuatoriale, în special în Asia și Africa.
Arborele acesta este veșnic verde și crește până la 8-12 m înălțime, are frunze mari și flori de culoare purpurie, grupate în grupuri terminale. Scoarța arborelui este gri, frunzele sunt strălucitoare, de culoare verde închisă, au formă eliptică și sunt aromate.
Florile sunt mici, purpurii și cresc în formă de umbreluțe, grupate câte 4-5, la capetele crenguțelor. Fructul este o drupă purpurie de 2.5 cm lungime. Arborele de cuișoare crește în climat tropical, iar cuişoarele se culeg manual, înainte ca bobocii să se deschidă.
Mugurii florali au inițial o nuanță palidă, treptat devin verzi, apoi capătă culoarea roșu aprins când sunt gata pentru recoltare. Cuișoarele sunt recoltate la 1,5–2 cm lungime. Pentru păstrare, mugurii sunt uscați și au forma unor cuie mici, uneori cuișoarele fiind măcinate și comercializate sub formă de pulbere.
Arborele conține uleiuri volatile, rășini, lipide, acizi polifenolcarboxilici, mucilagii. Uleiul volatil este bogat în eugenol liber sau esterificat, însoţit de izoeugenol, β-cariofilen, eugenonă.
Principalul producător este Indonezia, cu 70–80% din producția mondială, urmată de Madagascar, Tanzania, Sri Lanka și altele.
Cum se utilizează cuișoarele
Cuișoarele sunt utilizate în principal în alimentație, de exemplu la prepararea vinului fiert, a unor ceaiuri sau la numeroase sosuri din bucătăria indiană.
Alte utilizări sunt în medicina tradițională chineză, în aromaterapie și adesea sub formă de ulei în tratarea unor afecțiuni. Proprietățile antiseptice și anestezice sunt cunoscute de multă vreme și au dus la întrebuințarea cuișoarelor în combaterea durerilor dentare.
În Indonezia se confecționează țigaretele parfumate kretek din tutun, cuișoare și alte substanțe aromatizante, inventate de Haji Jamahri la începutul anilor 1880 pentru a ameliora simptomele astmei de care suferea. Efectul benefic se datorează inhalării eugenolului din compoziția cuișoarelor.
Jacaranda – îngrijire, înmulțire și utilitate
În prezent mai mult de jumătate din producția de cuișoare a Indoneziei se folosește pentru fabricarea acestor țigarete, care în această țară sunt preferate de circa 90% din fumători.
Așadar, pe lângă gustul dulce pe care îl dau preparatelor la care sunt adăugate, cuișoarele sunt cunoscute și pentru proprietățile lor medicinale.
Cuișoarele au ca principale beneficii medicinale:
- întărirea sistemului imunitar,
- îmbunătățirea digestiei,
- ameliorarea durerilor de dinți.
Uleiul eteric de cuişoare intră şi în compoziţia unui unguent, cu proprietăţi antiseptice şi anestezice în stomatologie, respectiv în dureri dentare, gingivite şi alveolite.
În tratarea afecţiunilor digestive, cuişoarele şi uleiul eteric au efecte în combaterea diareii moderate, balonării, flatulenţei, indigestiei, gastritei, stării de greaţă şi senzaţiei de vomă, efectele fiind mai pronunţate la bătrâni şi la persoanele limfatice, cu poftă de mâncare foarte scăzută.
Importanța cuișoarelor în trecut
Întrebuințarea cuișoarelor se pierde în negura timpului. Au început să fie transportate și comercializate în restul Asiei și în Europa încă înainte de Hristos, când singurii arbori Syzygium aromaticum se găseau exclusiv în „Insulele Mirodeniilor”, adică Insulele Moluce (Maluku) din Indonezia.
Astfel, arheologii au descoperit, la situl arheologic Terqa (vechea Mesopotamie, azi în Siria), un vas ceramic conținând un cuișor și alte obiecte incinerate, datate cu o bună precize în jurul anului 1721 î.Hr, ceea ce sugerează existența unui comerț timpuriu între Orientul Apropiat și Asia de Sud-Est, posibil prin intermediul indienilor.
Magnolia, un arbore longeviv cu flori magice
Epopeea indiană Ramayana, scrisă cândva în jurul anului 200 î.Hr., face referiri la cuișoare. Acestea sunt menționate și în timpul dinastiei Han din China (206 î.Hr. – 220 d.Hr.), când erau mestecate pentru a da respirației un miros plăcut.
În Imperiul Roman și în Grecia Antică cuișoarele, piperul, nucșoara și alte mirodenii erau la mare preț. Comerțul cu mirodenii din Oceanul Indian, foarte profitabil, s-a aflat începând cu Evul Mediu în mâinile arabilor, portughezilor și apoi ale olandezilor. Abia târziu, în 1770, francezii au reușit să introducă în Maurițius cultura arborelui de cuișoare. Au urmat insulele Caraibe, Guiana, Brazilia și Zanzibarul.