Oxalis numită și planta norocului sau crucea de fier, este o plantă perenă erbacee cu bulbi, din Brazilia. Se crește de obicei ȋn ghivece, frunzișul și florile sale cu formă de clopoţei roz, albe, galbene sau mov, fiind deosebit de ornamentale.
Oxalis crește pȃnă la 30 cm ȋnălţime. Frunzele plantei au formă de inimă și sunt poziţionate una ȋn faţa celeilalte, ȋn formă de cruce. Sunt de culoare verde iar la bază au o dungă maronie. Aceste elemente au condus la alegerea denumirii populare de crucea de fier. Seara, ȋn perioadele cu temperaturi prea ridicate sau ȋn timpul ploii, frunzele se strȃng.
Planta este comestibilă, florile și frunzele sale având o aromă ascuțită de lămâie. Cu toate acestea, deoarece acidul oxalic din plantă poate interfera cu absorbția anumitor nutrienți în organism, în special calciu, prea mult poate fi dăunător. Unele specii, precum Oxalis tuberosa, formează tuberculi ce pot fi consumați.
Cum se cultivă Oxalis
Oxalis este așa cum am menționat și înainte, soiul cel mai frecvent utilizat ca plantă ornamentală, fie în ghiveci, fie în grădini ca acoperire a solului.
Despre expunerea la soare se poate spune că preferă soare plin, sau soare parțial, însă nu tolerează umbra. Trifoiul trebuie amplasat în locuri luminoase sau semiumbrite, unde soarele ajunge la plantă doar câteva ore pe zi.
Temperatura optimă pentru creșterea și înflorirea trifoiului este cuprinsă între 20 și 26 grade Celsius, acesta suportând și temperaturi scăzute, de -5 grade Celsius. Nu are cerințe mari față de umiditatea aerului, însă la temperaturi mai ridicate se recomandă pulverizarea frunzelor cu apă.
În ceea ce privește necesarul de apă, udarea se face regulat, folosind cantități medii de apă. Când se află în perioada de creștere sau înflorire (vara-toamna) se folosesc cantități suficiente de apă, fără a lăsa substratul să se usuce total. În perioada rece se va diminua udarea sau chiar se va opri, dacă pământul este ud.
Care este cel mai valoros soi de viță de vie din România
Pământul trebuie să fie bine drenat, reavăn cu fertilitate moderată și un PH ce variază de la slab acid, neutru până la slab alcalin, deoarece aciditatea scade aportul de nutrienți. Putregaiul bulbilor poate apărea dacă solul este prea umed. Tipul de sol indicat este cretă, argilă, lut, nisipos.
Nutrienții suplimentari sunt de obicei inutili, numai pentru plantele care cresc în medii sărace în nutrienți sau ghivece mici fiind necesari. Utilizați îngrășăminte cu eliberare lentă atunci când planta nu este latentă sau îngrășăminte de tip NPK 5-10-5 la sfârșitul primăverii pentru a încuraja înflorirea.
Dacă este plantată la începutul primăverii, va crește și va înflori pe tot parcursul primăverii și verii. Unii bulbi pot supraviețui unei ierni reci, dar în zonele cu îngheț adânc ar trebui păstrați într-un loc uscat și răcoros peste iarnă și replantați primăvara. Bulbii se vor înmulți până în toamnă.
Cum se îngrijește Oxalis
Foto: Pixabay/ crwages
În perioada de creștere se recomandă folosirea fertilizatorilor. Toamna, după uscarea frunzelor, tuberculii se pot scoate și păstra ȋnveliţi ȋn hȃrtie, ȋn magazii și pivniţe, feriţi de ȋngheţ sau se pot lăsa ȋn ghivece, dar tot ȋn locuri cu temperaturi peste zero grade.
Dacă planta se păstrează ȋn casă, se va observa că intră ȋntr-o perioadă inactivă de cȃteva ori pe an, timp ȋn care trebuie udată rar și cu o cantitate redusă de apă. În mod obișnuit, se adaugă apă moderat, numai atunci când substratul este uscat la suprafață.
Vara, în perioada de creștere vegetativă, se poate administra lunar un îngrășământ pentru plante cu flori. La plantele tinere, transplantarea se face anual, primăvara, până la intrarea în vegetație. Plantele mature se pot transplanta o dată la 3 ani.
Cea mai folosită metodă de înmulțire este prin diviziuni de bulbi dar se poate înmulți și prin semințe.
Trifoiul poate fi afectat de rugina (Puccinia), care se combate cu ajutorul fungicidelor. Uneori, poate fi atacat de afide sau melci.
Foarte important:
- Oxalis nu tolerează un substrat calcaros;
- când nu dispune de lumină suficientă, planta produce mai puține flori;
- ghivecele pot fi scoase în gradină pe perioada verii;
- unele specii, precum Oxalis stricta, sunt considerate buruieni și sunt folosite uneori pentru a acoperi peluza;
- sunt plante toxice dacă sunt ingerate de animalele de companie.
Flori de trifoi
În comerț sunt numeroase varietăţi și specii ȋnrudite, cu frunze de un verde intens sau stropit cu argintiu, albastre, purpurii, ciocolatii, etc.
Dintre speciile crescute ca plante decorative, cele mai întâlnite sunt:
Oxalis triangularis – cu frunzele alcătuite din 3 foliole purpurii și flori albe, este o plantă decorativă de interior. Își strânge frunzele noaptea sau de la curenții de aer.
Oxalis tetraphylla – are frunzele alcătuite din 4 foliole verzi, cu câte o pată de culoare închisă la bază. Florile au 5 petale colorate în roșu-portocaliu sau alb.
Oxalis articulata – poate fi crescută atât în interior cât și în exterior; prezintă frunze trifoliate, de culoare verde și flori rozalii sau mov.
Oxalis purpurea – are florile colorate în violet, frunzele trifoliate, iar marginile foliolelor prezintă perișori fini.
Oxalis vulcanicola – se deosebește prin tulpinile brun-roșiatice și florile galbene.
Speciile crescute în interior, în ghiveci pot ajunge la o lungime de 15-25 cm și au o longevitate de până la 2-3 ani.
Zmeura – soiuri, plantare, beneficii
Oxalis conţine acid oxalic care ȋn cantitate mare, intervine ȋn procesul de absorbţie a unor minerale ȋn corpul uman. Și în cazul animalelor este periculoasă, planta fiind toxică pentru acestea!