În România există câteva rezervații de bujor românesc. Bujorul românesc sau bujorul de pădure, denumit științific Paeonia Peregrina Mill. var. Romanica, este o specie de bujor din familia Paeonia, prezentă în pădurile de câmpie sau la marginea acestora, în Dobrogea, Muntenia și sudul Moldovei.
Floarea roșie are petale mai puține decât bujorul de grădină. Este o plantă ocrotită de lege care nu trebuie distrusă sau colecționată. Se găsește în Parcul Natural Comana în locurile însorite, dar și în Pădurea Troianu din județul Teleorman. Bujorul a fost declarat prin lege Floarea Națională a României, legea intrând în vigoare pe 26 octombrie 2022.
Tot în țara noastră avem ocazia să admirăm și bujorii de stepă care se află în rezervația de bujori de stepă Zau de Câmpie.
Pentru a vedea “pe viu” frumusețea bujorilor de pe meleagurile autohtone trebuie să mergeți “la fața locului”, în rezervațiile de bujori sălbatici.
Care e luna cea mai potrivita pentru a vedea tot acest spectacol? Mai, însă puteți găsi bujori la fel de frumoși și în iunie, depinde în care rezervație ajungeți.
Rezervația de bujori de stepă Zau de Câmpie – Valea Botei, Mureș
Rezervația de bujori Zau de Câmpie este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei rezervație naturală de tip botanic, situată în Transilvania, pe teritoriul județului Mureș.
Aria naturală se află în extremitatea vestică a județului Mureș (aproape de limita de graniță cu județul Cluj, în bazinul hidrografic al Pârâului de Câmpie), pe teritoriul administrativ al comunelor Zau de Câmpie și Valea Largă, în partea centrală a Depresiunii colinare a Transilvaniei.
Rezervația naturală a fost declarată arie protejată la 6 martie 2000 și are ca scop protejarea bujorului de stepă (Paeonia Tenuifolia), o specie floristică ce aparține familiei Paeoniaceae.
Aria protejată cu o suprafață de 3,49 ha, este inclusă în situl de importanță comunitară – Zau de Câmpie și reprezintă o fâneață formată din două parcele, încadrată în bioregiunea continentală a Transilvaniei.
Specii floristice semnalate în arealul rezervației: bujor de stepă (Paeonia tenuifolia), capul-șarpelui (Echium russicum), târtan (Crambe tataria), stânjenelul galben (Iris humulis ssp. arenaria), stânjenelul sălbatic (Iris aphylla ssp. hungarica și Asyneuma canescens), cățușnică (Nepeta ucrainica), zăvăcustă (Astragalus dasyanthus), sipică (Cephalaria transylvanica), frăsinel (Dictamnus albus), lalea pestriță (Fritillaria orientalis), trânji (Neottia nidus-avis), ghiocel (Galanthus nivalis), untul vacii (Orchis morio), salvie (Salvia transsylvanica) sau Waldsteinia geoides – o specie din familia Rosaceae.
Cale de acces: Drumul județean DJ151, pe ruta Luduș – Roșiori – Tăureni – Zau de Câmpie – drumul județean DJ151C în direcția Valea Largă.
Bujor românesc – Rezervația de bujori sălbatici din Munții Măcinului, Tulcea
În curând vor înflori bujorii sălbatici din Munții Măcinului Dobrogea, poienile din Valea lui Cozluk. În jur de 5 – 15 mai, toate poienile cu bujori sunt cele mai vizitate locuri din Dobrogea. Este perioada de înflorire maxima a bujorilor.
Bujorul românesc se întâlnește numai în pădurile din zona Dobrogei (între Tuzla și Mangalia, Babadag, Niculițel, Baia și insular în Munții Măcinului). Bujorii sălbatici din Munții Măcinului înfloresc la sfârșitul primăverii și rezistă doar 10 zile pe an, timp în care minunatele flori emană un parfum deosebit.
Aceste bujori au supravițuit încă din timpul Erei Glaciare, fiind și cele mai vechi plante de la noi. Bujorul sălbatic poate fi admirat în doar 5-6 rezervații la noi în țară.
Vegetația de stâncărie este specifică stâncăriilor de granit și calcar din Munții Măcinului și Podișului Babadagului. Pe culmile Pricopanului, Priopceni, Iacobdeal și Bujoarele se întâlnesc iarba roșioară, garofița, clopoțeii. Pe stâncariile calcaroase, mai evidente în Podișul Atmagea și Visterna întâlnim pirul, turița, cosaci.
Aria protejată din Parcul Munții Măcinului deține 27 de specii de plante endemice. Se pare că datele existente sunt puține și că ar putea exista mai multe specii decât cele înregistrate până în prezent.
Munții Măcinului reprezintă singurul Parc Național din țară care protejează acest tip de vegetație, foarte rară acum în Europa. Tocmai de aceea, acest parc ar fi singurul din lume care conservă habitate specifice, comunități de plante, specii endemice, sub-endemice și relicte ale platoului dobrogean, o arie biogeografică de importanță internațională recunoscută.
Munții Măcinului aparțin de Munții Dobrogei, accesul se face prin Comuna Greci din județul Tulcea.
Rezervația de Bujori sălbatici de la Plenița, Dolj
Rezervația de bujori sălbatici de la Plenița se află în Pădurea Plenița de lângă comuna cu aceelași nume. Specia rară de „Paenonia Peregrina” este răspândită pe jumătate din pădure. Plenița este situată la 60 km de Craiova (la limita cu judetul Mehedinți) și în proximitatea Dunării, la doar 16 Km.
Pădurea Plenița este o pădure luminoasă și se întinde pe o suprafață de 854 ha. În această zonă de câmpie cu altitudini de până la 200 de metri clima este temperată și cu valori medii.
Rezervația de bujori sălbatici, unică în peisajul României, este dispusă pe o suprafață de aproximativ 50 ha, iar în perioada de înflorire reprezintă o adevărată priveliște panoramică. Pădurea adăpostește o varietate de bujor sălbatic, denumit Paeonia Peregrina.
În jurul florii de bujor sunt ţesute o serie de legende. Floarea de bujor apare menţionată încă din timpurile străvechi, într-un document din anul 77 d. Ch. scris de Plinius, un erudit al Imperiului Roman care descrie floarea, precum şi proprietăţile sale curative în tratarea a circa 20 de boli.
În fiecare an, în luna mai se organizează la Plenița, tradiționala sărbătoare a bujorului. O mare roșie de bujori îi întâmpină pe localnicii dar și pe mii de oameni care vin aici să admire aceste frumuseți unice ale patrei noastre.
Tot în România se mai găseşte o pădure de bujori în apropierea cetăţii Enisala din judeţul Tulcea, precum şi în Parcul Natural Comana, numită Padina Tătarului, unde, de asemenea se organizează o Sărbătoare a Bujorului, mai puţin cunoscută decât cea din Pleniţa.
Bujor românesc – Rezervaţia naturală Dealul Bujorului din Cuciurova, Tulcea
Rezervația naturală Dealul Bujorului din Cuciurova este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei rezervație naturală de tip floristic, situată în județul Tulcea pe teritoriul administrativ al comunei Ciucurova. Aceasta aparține de Podișul Babadag și de Podișul Nord-Dobrogean.
În anul 2000 era declarată arie protejată prin lege, ce se întindea pe suprafața a circa 50.000 de hectare. Bogăția pe care o deține această rezervație, considerată monument al naturii, este reprezentată de bujorii sălbatici. Bujorii din Podișul Babadagului sunt considerați vulnerabili, fiind foarte rari, de aceea au fost înscriși în Lista Roșie a Plantelor Superioare din Romania, fiind ocrotiți de lege.
În această rezervație se află și o pădure submediteraneană, care este conservată și rar întâlnită pe teritoriul țării noastre.
Arboretul din cadrul rezervației se încadrează în etajul pădurilor xeroterme (adaptate la un climat uscat și cald) submediteraneene specifice Dobrogei. Stratul arborescent are etajul superior format din stejar pufos iar cel inferior din cărpinița și mojdrean. Stratul arbustiv este format din corn și păducel. În stratul ierbos sunt caracteristice speciile protejate de bujor și stirigoaie.
La rezervație se poate ajunge fie dinspre Atmagea, pe drumul agricol (circa 3,5 km din șoseaua națională pînă în marginea apuseană a rezervației), fie dinspre Nicolae Bălcescu (circa 2 km pe drumul forestier începînd din drumul de piatră al Carierei Bașchioi pînă în marginea răsăriteană a rezervației).
Rezervația naturală Pădurea Troianu, Teleorman
Pădurea Troianu denumită de localnici Cornetu este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei rezervație naturală tip floristic și forestier. Este situată pe teritoriul administrativ al comunei Comuna Troianul, Teleorman (între satele Troianu și Vatra). A fost declarată rezervație naturală de bujor românesc, specie endemică amenințată cu dipariția.
Bujorul românesc de aici înflorește în luna mai, iar perioada de înflorire durează aproximativ două săptămâni. Floarea este de culoare rosu-aprins și are 5-8 petale așezate pe un singur rând. Bujorii cresc în rezervație sub copacii înalți, oferind o imagine de basm.
Și în Teleorman se sărbătorește Ziua Bujorului la mijlocul lunii mai, pentru a marca frumusețile pădurii de bujori. Florea este inclusă pe Lista Roşie a Plantelor Superioare din România.
Rezervația are o suprafață de 71 hectare, fiind atribuită în custodie Direcției Silvice Alexandria. Pădurea Troianu nu adăpostește numai bujorul românesc (floare inclusă pe Lista Roșie a Plantelor Superioare din România), ci și alte 60 de specii de plante deosebite precum rușcuța de primăvară, degețelul lânos sau Savia aethiopis.
Tot aici puteți admira și unele specii deosebite de stejar, specifice zonelor de silvostepă: stejarul brumăriu, garința, stejarul pufos, etc. În zonă este interzis pășunatul, plantarea salcâmului, aprinderea focului sau alte activități ce ar putea dăuna plantelor și animalelor.
Căile de acces sunt diminuate, pentru a proteja rezervația.
Rezervația de bujor românesc din Parcul natural Comana, Giurgiu
O suprafaţă de peste 250 de hectare din cea totală a judeţului Giurgiu, de 3.526 km pătrați, este arie naturală protejată de interes naţional şi a fost desemnată prin lege rezervaţie pentru protejarea bujorului românesc, pentru că aici creşte în mod liber Paeonia Peregrina varianta romanica.
Spre deosebire de alte specii de bujor, acesta are floarea de un roșu purpuriu, cu un singur rând de petale. Se găseste mai ales în locurile însorite ale parcului. Bujorii aceștia se găsesc în pădurea Padina Tătarului de pe raza Parcului Natural Comana, la câțiva kilometri de Comana, în arealul Comunei Mihai Bravu.
În România, specia se află la limita nordică a arealului ei și este prezentă numai în partea sudică a țării. În Parcul Natural Comana bujorul apare în mai multe zone împădurite, însă densitatea cea mai mare o realizează în această rezervație, putând fi întâlnit în vetre sau buchete izolate, cu perioada de înflorire în prima jumătate a lunii mai.
La nivelul judeţului Giurgiu au fost desemnate începând cu anul 2000 mai multe arii naturale protejate de interes naţional precum Pădurea Oloaga Grădinari, Pădurea Padina Tătarului, Pădurea Manafu şi Rezervaţia Teşila.
Pentru a sarbatori unicitatea rezervatiei de bujor românesc, sătenii din Comuna Mihai Bravu organizează în luna mai „Sărbătoarea Bujorului de pădure”.
Bujorul face parte din tradițiile și cultura românească
Bujorul românesc este reprezentat pe iile românești, în basmele românești, în cântece strămoșești și în picturile vechi. Cei mai mulți dintre cercetători atestă faptul că florea este foarte bătrână pe meleagurile țării noastre.
Rezervațiile naturale de bujor românesc sunt considerate locuri în natura unde omul nu poate interveni dar protejează spațiul și unde totul, de la floră și faună, crește și se dezvoltă nestingherit.
Top 8 cele mai parfumate plante de interior
Așadar, florile nu se rup, florile se miros și se admiră! Bujorul sălbatic românesc este o specie protejată prin lege, pe cale de dispariție și este ilegal să îl rupeți. În cazul nerespectării dispozițiilor impuse de autorități, se aplică amenzi.