Măceșul poate părea o plantă banală deoarece în România crește spontan pe câmpii, în liziere, în tufișuri, la marginea pădurilor și a drumurilor, fără o îngrijire specială. Și totuși, Măceșul este considerat o plantă terapeutică pentru multiplele sale proprietăți.
Măceșul sau Rosa canina, cunoscută în mod obișnuit ca trandafirul câinelui, reprezintă o specie de trandafir sălbatic, cățărător variabil, originară din Europa, nord-vestul Africii și vestul Asiei. Se mai numește și cacadâr, răsură, mărăcine, rug, sipică, laba mâței, rugul vacii, scoabe, scoruș nemțesc, zgorghin.
Este un arbust cu frunze căzătoare, cu o înălțime care variază între 1 și 5 metri. Tulpina este acoperită de țepi mici, ascuțiți, sub formă de cârlig. Frunzele sunt penate, cu 5-7 frunzulițe. Florile sunt de obicei roz pal, dar există și plante cu flori albe sau roz închis. Au un diametru de 4–6 cm și sunt formate din cinci petale. Fructul, numit măceașă, are o formă elipsoidă și este roșu sau portocaliu închis.
Cum se cultivă Măceșul
Înmulțirea măceșului se poate face prin semințe, din ramuri înrădăcinate obținute prin despărțirea tufelor existente în flora spontană sau în cultură și prin marcotaj.
Pentru obținerea unei semințe apte de reproducere, se vor recolta fructele de măceș numai în stadiul de galben-portocaliu, deci la început de maturizare.
Fructul este foarte bogat în vitamina C, conținând peste 2000 mg din această substanță la 100 de grame de fruct. De aceea, este utilizat la producerea de siropuri, ceaiuri, dulcețuri, gemuri. Varietatea Rosa canina ‘Assisiensis’ este singura care nu are spini pe tulpină.
Abutilon, o plantă exotică ușor de cultivat și îngrijit
Dăunători și boli
Trandafirul sălbatic poate fi atacat de afide, salbacei, acarianul păianjen roșu de seră, insecte solzi, omizi, musca de trandafir care rulează frunzele și albinele tăietoare de frunze.
Când o viespe biliară depune ouă într-un mugur axilar sau terminal al frunzei, planta dezvoltă o distorsiune indusă chimic cunoscută sub numele de fiere de trandafir.
Mugurii și frunzele pot fi mâncate de iepuri și căprioare, în ciuda spinilor.Poate fi afectat de rugina trandafirilor și de mucegaiuri. Este sensibil în special la ciuperca de miere.
Măceșul – beneficii și utilizări
Măceșul (Rosa canina) este foarte apreciat în medicina naturistă, în special datorită complexului de vitamine pe care îl conține: vitamina A, B1, B2, C, K, P, E. Măceșul este un rezervor de vitamine pentru organismul uman.
Carnea (cochiliile) măceșului conține niveluri ridicate de antioxidanți, în principal polifenoli și vitamina C, precum și carotenoide și vitaminele B și E împreună cu zaharuri naturale, acizi organici, acizi grași polinesaturați, fenolici și ulei esențial, făcându-le excelente pentru consum. Uleiul esențial de măceș este compus în principal din alcooli, monoterpene și sesquiterpene.
Fructul este folosit pentru a face sirop, ceai și conserve (gem și marmeladă) și este folosit la prepararea plăcintelor, tocăniței și vinului. Florile pot fi făcute în sirop, consumate în salate, confiate sau conservate în oțet, miere sau țuică.
Ceaiul de măceșe tratează intoxicațiile, diareea, afecțiunile hepatice, febra, viermii intestinali (în acest caz, și pulberea de măceșe este foarte eficientă), palpitațiile. Afecțiunile rinichilor și ale vezicii urinare pot fi tratate cu ajutorul ceaiului de semințe de măceș.
Elixirul de măceș este recomandat în tratarea bronșitei cronice și a tusei de bătrânețe.
Zmeura – soiuri, plantare, beneficii
Anumite forme de trandafir sălbatic sunt folosite ca stocuri pentru altoirea sau înmugurirea trandafirilor cultivați.
Cum se utilizează Măceșul în unele țări:
- În Polonia, petalele sunt utilizate pentru a face dulceață care este folosită ca umplutură la gogoși.
- În Bulgaria, unde trandafirul sălbatic crește din abundență, fructele sale sunt folosite pentru a face vin dulce și ceai.
- În Slovenia, fructele sunt folosite ca aromă în Cockta, o băutură răcoritoare slovenă. Ingredientul său principal provine din măceșe; celelalte ingrediente provin din 11 ierburi diferite, lămâie și portocală. Varianta sa originală nu conține nici cafeină, nici acid ortofosforic.
Rețete din fructe de Măceș
Măceșele sunt întrebuințate deci, în mod curent, la prepararea dulceței, a vinului și a ceaiului.
Infuzia din ceai de măceș se obține din două linguri de fruct zdrobit și o jumătate de kg de apă clocotită.
Dulceața de măceșe se prepară din 2 kg de măceşe, 2 kg de zahăr, 1 litru apă. Cum se face? Principiul de bază la dulceaţa de măceşe – la cantitatea de măceşe pe care o aveţi să puneţi aceeaşi cantitate de zahăr şi jumătate din cantitatea de măceșe, apă. Cine doreşte o dulceaţă uşor acrişoară, să scadă 100 de grame maximum din cantitatea de zahăr.
Următorul pas, se spală bine fructele, după ce li s-au înlăturat codiţele şi vârfurile. Fructele se taie pe jumătate şi se curăţă de seminţe. În cazul în care nu doriţi să procedaţi aşa, se pregăteşte o sită metalică deasă prin care se va trece amestecul de fructe fiert de mai multe ori.
După ce se spală bine fructele, se pun într-o oală mare, se acoperă cu apă şi se pun la fiert, la foc mic timp de o oră. După ce au fiert bine, se zdrobesc cu furculiţa sau cu ajutorul unui blender vertical. Pentru obţinerea unei paste fine, se trec fructele de mai multe ori prin sita deasă, cu grijă.
Apoi, se adaugă zahărul peste pastă şi se pune la foc mic, amestecând continuu să nu se prindă. Se fierbe până se ajunge la consistenţa dorită.
Flori de sânziene – legende, cultivare și utilizare
Dulceaţa de măceşe se toarnă fierbinte în borcane, capacele se pun imediat şi se lasă la răcit lent, acoperite cu o cârpă/prosop. Se depozitează la loc răcoros după ce s-au răcit complet.
Vinul de măceșe este o băutură alcoolică cu alcoolemie scăzută și extrem de benefică pentru organism. Măcesele au proprietăți antiinflamatoare intestinale, au efecte vitaminizante, diuretice, depurative, antidiareice sau sunt recomandate pentru inflamații ale căilor urinare și renale.
Pentru a face vin de măceșe, aveți nevoie de un borcan de sticlă/damigeană de 10 litri, 1,5 kg fructe de măceșe, 5 litri apă și 1 kg de miere.
Mierea se dizolvă în apă caldă, iar apoi se toarnă peste măceșe. Damigenei i se pune un dop de fermentație, iar apoi se așează într-un loc unde temperatura este de 18-20 grade Celsius. Fermentația va dura aproximativ 6-8 săptămâni, așa că este bine să agitați o dată la două zile tot amestecul.
Procesul de fermentare va lua sfarsit atunci când semințele și drojdia (mălura) se va depune pe fundul damigenei.
Tot atunci, puteți pune vinul în sticle mici, însă procesul de fermentare va continua. Steclele se vor depozita la o temperatură de 5-6 grade Celsius.
Cele mai cunoscute rezervații de bujor românesc
O altă rețetă de vin de măceșe este compusă din 2,5 kg fructe de măceșe, 3 linguri zeamă de lămâie, 3 kg zahăr, 3 litri apă.
Primul pas – se spală foarte bine fructele, iar apoi se trec prin mașina de tocat. Pentru aceasta rețetă se va folosi o damigeană de 20 de litri. Se pun măceșele tocate în damigeană.
După aceea, se pune apa la fiert, în care se va adăuga zahărul și zeama de lămâie. Fierbeți timp de 10 minute, amestecați bine și adaugați 0,5 litri de apă rece, dupa care se totul se toarnă în damigeană. Mare atentie, trebuie să lăsați cam 10 cm spațiu de la lichid la gura recipientului, pentru că tot conținutul va fermenta. Restul procedeului este ca la rețeta anterioară.
Măceșul este și o plantă ornamentală, fiind considerat totuși un trandafir, chiar dacă este unul sălbatic. Primăvara acesta face flori de culoare roz, cu un miros plăcut. Toamna când frunzele devin rugii și încep să cadă devin vizibile fructele care se coc și capătă culoarea roșu închis. Acestea se mențin în tufă sau arbust chiar și iarna, astfel că dau un aspect extrem de plăcut spațiului unde se află.