În comunitățile românești din întreaga lume, Ziua Universală a Iei este sărbătorită la data de 24 iunie (atunci când se celebrează și Sânzienele sau Drăgaica). Autoarea Ana Gubandru Tomescu marchează această zi deosebită pentru românii de pretutindeni printr-o poezie, unde descrie „Ia Noastră Românească” cu lux de amănunte.
Ia românească a intrat în patrimoniul mondial imaterial UNESCO la data de 1 decembrie 2022 când, în cadrul celei de-a 17-a sesiuni a Comitetului Interguvernamental al UNESCO pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial care se desfășoară la Rabat, Maroc, a fost adoptată decizia privind înscrierea elementului „Arta cămășii cu altiță – element de identitate culturală în România și Republica Moldova” pe Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității.
Sărbătoarea „cămăşii cu altiţă”, cum mai este denumită ia, a fost iniţiată în anul 2013 de comunitatea La Blouse Roumaine, care a dorit ca bluza tradiţională românească împreună cu tradiţia noastră moştenită din timpuri străvechi, să devină un brand de ţară, recunoscut în întreaga lume.
Ziua de 24 iunie coincide cu Sărbătoarea Sânzienelor, aluzie la faptul că în tradiţia noastră populară, acestea erau îmbrăcate în ii. Termenul „ie” este derivat din latinescul „tunicae lineae” care înseamnă tunică subţire purtată pe piele. Se pare că apariţia ei provine din vremea civilizaţiei Cucuteni.
Cum arată „Ia Noastră Românească”
Piesa principală a costumului popular românesc este cămașa, termenul de ie fiind atribuit doar cămășii femeiești. Cămașa este croită în formă de cruce, dintr-o singură bucată de pânză și cu o deschizătură în partea de sus. Inițial, cămășile erau confecționate din pânză de in sau cânepă, iar mai târziu din mătase și bumbac.
Bumbacul era folosit ca urzeală pentru bătătura de in și cânepă, mai ales în partea de nord a țării, în timp ce în sud cămășile erau mai frecvent țesute cu borangic. Fața și spatele cămășii se numesc ”stan”, iar partea inferioară ”poale”. Stanul se confecționa din două foi de pânză, iar mâneca din una. Sub braț, cămașa era prevăzută cu așa numita ”pavă”, care oferea comoditate în timpul mișcării.
Ia este, în fapt, o cămașă tradițională românească de sărbătoare, confecționată din pânză albă, bumbac, in sau borangic și împodobită cu mărgele și broderii la mâneci și la gât. Croiala este relativ simplă: un dreptunghi de pânză, tăiat rotund în jurul gâtului și întărit cu șnur răsucit. Mânecile sunt, de cele mai multe ori, încrețite atât la umeri, cât și la încheieturile mâinilor.
Poetul nemuririi noastre
Foto: Facebook/muzeulsatului
Este un tip de cămașă scurtă până la talie, spre deosebire de cămașa anterioară, mai veche, ce îmbrăca întregul corp și se purta dedesubtul hainelor pentru a apăra corpul de ”vrăji și pericole”. Tehnica decorării iei s-a transmis de la mamă la fiică, fapt care a conservat tradiția și gustul de la o generație la alta.
Motivele sunt stilizate, geometrice sau inspirate de natură. Se disting mai multe variante de bază în compoziția decorului de pe mâneci: ie cu mâneci cu dungi verticale brodate (în râuri drepte), dungi oblice sau ”ie cu stele”. Partea din față a cămășii este și ea bogat brodată, prin repetarea acelorași modele existente pe mâneci. Iile brodate cu ”spic” făceau parte din costumul de nuntă din Moldova. Culorile folosite la broderie erau în două sau trei nuanțe cromatice, de regulă, dar se broda și cu o singură culoare, de obicei negru.
În timp, finețea materialelor folosite, armonia cromatică, dar și croiul pieselor de port românesc, țesute, croite și brodate în casă au fost apreciate de reginele României, Elisabeta și Maria, dar și de aristocrația feminină a timpului, care au purtat cu mândrie costumul popular în diferite momente.
Poezie de Ziua Universală a Iei – Ia Noastră Românească
(Bucureşti, 24 iunie 2020)
Ia Noastră Românească
E veşmântul grăitor,
Amintindu-ne, prin veacuri,
Despre Ţară şi Popor.
E istoria cusută,
Pe fâşii de pânză albă,
E podoabă fără seamăn,
Pe-al Ţării piept, scumpă salbă.
E dovada hărniciei,
Simbol al feminităţii,
Al vieţii şi-al veşniciei,
E măsura frumuseţii.
Fior de doină şi dor,
Zi de zi a fost purtată,
În casă, pe câmp, la horă,
Şi de mumă, şi de fată.
În modele şi-n culori,
E tiparul Crucii Sfinte !
O-mbrăcăm aici cu drag
Şi-o luăm cu noi în morminte.
E comoară-ntre comori,
Este zestre lăudată,
E simbolul unui neam,
Neîngenungheat vreodată !
Ia noastră strămoşească
Pământu’ a-nconjurat;
Cu Sfânt Ioan Botezătorul,
O cinstim în lung şi-n lat.
Ni se-alătur’ Sânzâiene-
Zâne cu plete de aur,
Iar UNESCO o înscrie
În al Lumii scump Tezaur.
Poezia doamnei Ana Gubandru Tomescu face parte din volumul CUGETĂRI PE ARIPA TIMPULUI– 2020, publicat la Editura Academiei Oamenilor de Știință din România.
Despre autoare
Ana Gubandru Tomescu (AGT) s-a născut în Comuna Ghioroiu, Județul Vâlcea, în anul 1950. Este absolventă a Facultății de Biologie București (1973). După terminarea studiilor universitare a fost repartizată ca cercetător la Institutul de Cercetare pentru Legumicultură Floricultură Vidra, Județul Ilfov. Aici și-a desfășurat activitatea timp de 37 de ani, în cadrul Laboratorului de Protecția Plantelor. În perioada 1999-2016, a colaborat cu Departamentul de Pregătire a Personalului Didactic din cadrul Universității Tehnice de Construcții București, unde a predat cursul Floricultură, Aranjamente florale și a fost coordonator științific la 37 Lucrări de disertație și 23 Lucrări pentru obținerea Gradului didactic I.
În literatura de specialitate, Ana Tomescu Gubandru a început să publice cărți după o anumită vârstă. Astfel că, după o parcurgere atentă a celor opt lucrări ştiinţifice publicate, dintre care șase premiate de Societăţi de prestigiu din România, autoarea scoate la iveală noi abilități, de această dată, cele de poetă.
Încă de tânără i-a plăcut jocul cu metafora și visele, însă debutul poetic l-a făcut în 2019 când, a publicat primul său volum, „Mărturisite gânduri și trăiri” care conține 135 de poezii.
Citiți și:
- Poezie de Ziua Planetei Pământ – Planeta vieţii noastre
- Lasă-mă, te rog, în lumea mea – Poezie de Ana Tomescu Gubandru
- Palmierul – Poezie de Ana Tomescu Gubandru
- La târg în Beer Șeva – Poezie de Ana Tomescu Gubandru
- 24 Ianuarie – Memorabila Zi a UNIRII PRINCIPATELOR ROMÂNE
- Cântare Țării – Poezie de Ana Tomescu Gubandru
Nu a trecut mult de la publicarea primului volum de poezii și Ana Tomescu ne surprinde în 2020 cu alte poezii cuprinse în „Cugetări pe aripa timpului”, un al doilea volum de versuri bine temperate.
Și în acest al doilea volum, autoarea utilizează domeniul poetic plin de metafore, epitete, enumerații ca în cel dintâi. Cele 126 de poezii structurează o călătorie fascinantă a minții și sufletului prin lumea reală și lumea visului.
Ne puteți scrie pe adresa redactie@ thedaily.ro.