Versurile poeziei „Mi-e dor de Mare” scrise de Ana Gubandru Tomescu, exprimă o nostalgie profundă pentru mare, o dorință arzătoare de a fi din nou înconjurat de vastul ei albastru.
Autoarea descrie marea ca fiind o entitate vie, plină de putere și mister, cu valuri ce se unduiesc ca o mângâiere și o voce care șoptește povești vechi.
Poezia este dominată de o emoție profundă de nostalgie și dor. Autoarea își exprimă dorința arzătoare de a fi din nou înconjurată de mare, de a simți puterea și frumusețea ei. Versurile sunt pline de admirație pentru vastitatea și misterul mării, care este văzută ca o sursă de inspirație și de liniște sufletească.
„Dor de Mare” este o poezie frumoasă și emoționantă care exprimă dragostea pentru mare. Versurile descriu frumusețea naturală a mării, dar și puterea și misterul ei, creând o imagine de neuitat în mintea cititorului.
Mi-e dor de Mare
Mi-e dor de tine, Mare,
Deși îmi ești aproape,
Sub privegheri de zare,
Cu nesfârșite ape.
Mi-e dor de sărutarea
Și caldă și sărată,
Mi-e dor de-mbrățișarea,
De val întretăiată.
Mi-e dor de-ntisu-ți lin,
Când pari să fii supusă,
Dar cu prea plinu-ți plin,
N-ai cum să fii învinsă,
Nici dacă Luna vrea-
La sânu-i să te urci,
Nici vântul de-ar bătea-
Stârnit ca de năluci.
În ochiul tău se strânge
Al Cerului albastru
Și razele-și răsfrânge
Al zilei noastre astru.
Stele coboară-n valuri
Și-ți împletesc cunună,
Cântă Îngeri pe maluri
O muzică Divină.
Pești, pescăruși, delfini
Cu tine viețuiesc.
Pescari bătrâni, blajini,
Tot darul ți-l slăvesc.
Bărcuțe și vapoare
Străbat în lung și-n lat
Și ești, pentru popoare,
Pontul cel lăudat.
A Țării Mele Poartă,
Deschidere spre lume,
Împarți cu noi o soartă
Și-aceleași vechi destine.
O, Mare, ești frumoasă
Și când esti supărată;
Pe malul tău, mă lasă,
Să mai visez o dată.
Poezia doamnei Ana Gubandru Tomescu face parte din volumul MĂRTURISITE GÂNDURI ȘI TRĂIRI – 2019, publicat la Editura Academiei Oamenilor de Știință din România.
Despre autoare
Ana Gubandru Tomescu (AGT) s-a născut în Comuna Ghioroiu, Județul Vâlcea, în anul 1950. Este absolventă a Facultății de Biologie București (1973). După terminarea studiilor universitare a fost repartizată ca cercetător la Institutul de Cercetare pentru Legumicultură Floricultură Vidra, Județul Ilfov. Aici și-a desfășurat activitatea timp de 37 de ani, în cadrul Laboratorului de Protecția Plantelor.
În perioada 1999-2016, a colaborat cu Departamentul de Pregătire a Personalului Didactic din cadrul Universității Tehnice de Construcții București, unde a predat cursul Floricultură, Aranjamente florale și a fost coordonator științific la 37 Lucrări de disertație și 23 Lucrări pentru obținerea Gradului didactic I.
În literatura de specialitate, Ana Tomescu Gubandru a început să publice cărți după o anumită vârstă. Astfel că, după o parcurgere atentă a celor opt lucrări ştiinţifice publicate, dintre care șase premiate de Societăţi de prestigiu din România, autoarea scoate la iveală noi abilități, de această dată, cele de poetă.
Încă de tânără i-a plăcut jocul cu metafora și visele, însă debutul poetic l-a făcut în 2019 când, a publicat primul său volum, „Mărturisite gânduri și trăiri” care conține 135 de poezii.
Nu a trecut mult de la publicarea primului volum de poezii și Ana Tomescu ne surprinde în 2020 cu alte poezii cuprinse în „Cugetări pe aripa timpului”, un al doilea volum de versuri bine temperate.
Și în acest al doilea volum, autoarea utilizează domeniul poetic plin de metafore, epitete, enumerații ca în cel dintâi. Cele 126 de poezii structurează o călătorie fascinantă a minții și sufletului prin lumea reală și lumea visului.