Rândunicile au o legătură veche cu oamenii, unele specii cuibăresc în locuri artificiale de sute sau, în unele cazuri, chiar de mii de ani. Ana Gubandru Tomescu ne descrie povestea unor rândunici care și-au făcut cuib în camera de lucru de la Vidra.
Cuibărind aproape de oameni de mult timp, rândunica de casă figurează, nu întâmplător, în multe legende și obiceiuri, aproape întotdeauna ca o pasăre castă. Rândunica este vestitorul principal al primăverii, fiind menționată în proverbul „cu o rândunică nu se face primăvară”.
Oamenii sunt de obicei bucuroși când rândunicile se cuibăresc în/pe casele lor sau în alte clădiri. În trecut, aceste păsări și cuiburile lor au fost apărate și de superstiții. În majoritatea cazurilor, rândunicile sunt lăsate să cuibărească unde vor, iar ușile sau ferestrele sunt adesea lăsate deschise pentru a le permite să intre.
Să vedem în această poezie cât de ospitalieri sunt niște oameni când au descoperit o pereche de rândunici care s-a instalat într-o încăpere de la Institutul de Cercetare pentru Legumicultură Floricultură Vidra.
Rândunicile din camera de lucru de la Vidra
În încăperea mea de lucru,
Intrau și vânt și stropi de ploi,
Dar, într-o blândă primăvară,
Parte avui de oaspeți noi.
Un rândunel și-o rândunică-
De peste zări abia sosiți,
Stăteau acolo, ore-n șir,
Și erau veseli, liniștiți.
Fereastra nu am mai închis-o,
Ei se simțeau în largul lor-
Și după vreo câteva zile,
S-au pus pe lucru cu mult spor.
Au construit, cu dibăcie-
Precum vestiții arhitecți,
Un cuib în care să-și aducă,
Urmași la fel de înțelepți.
Și în Florarul, cu de toate,
Cei patru gingași puișori
Și-ai lor părinți, acum ferice,
Turnau, și-n viața mea, alți zori.
Fără efort din partea mea,
Spațiul cel cam întunecat
Brusc, deveni un alt tărâm-
Se prefăcu într-un…palat…
Alți patru puișori, în august,
Le luară locul primilor;
Și-un colectiv de „Guinness Book”-
Stârnea uimirea tuturor.
Și primăvara următoare
Veni, surpriza s-o sporească:
Căci alte două rândunele
Porniră alt cuib să zidească…
Dialogam precum în Turnul Babel,
Cu-ai mei colegi și-aceste rândunici;
Doar șefii mei – pe semne, deranjați,
Dezaprobau tot iureșul de-aici.
Nu pot descrie marea-mi bucurie:
Birou – înnobilat de păsărele,
Pe câmp – eram c-un grup de câini,
Plante, diverse vietăți și fenomene.
Seara, când ajungeam acasă,
Îi povesteam Manțicăi Mele,
Nu despre drum și munca mea,
Ci despre câmpuri, câini și…rândunele…
Cu lacrimi, șiroindu-ne pe față,
Ne aminteam de casa de la țară,
Cu tinda – forfotind de rândunele,
Din zori de zi, până târziu în seară…
Zglobiile, gingașe rândunele,
În anii, doar câțiva, ce au urmat,
Mi-au fost izvor de hrană sufletească
Și asta-mi sunt și după ce-am plecat…
Poezia doamnei Ana Gubandru Tomescu face parte din volumul MĂRTURISITE GÂNDURI ȘI TRĂIRI – 2019, publicat la Editura Academiei Oamenilor de Știință din România.
Despre autoare
Ana Gubandru Tomescu (AGT) s-a născut în Comuna Ghioroiu, Județul Vâlcea, în anul 1950. Este absolventă a Facultății de Biologie București (1973). După terminarea studiilor universitare a fost repartizată la Institutul de Cercetare pentru Legumicultură Floricultură Vidra, Județul Ilfov. Aici și-a desfășurat activitatea timp de 37 de ani, în cadrul Laboratorului de Protecția Plantelor.
În literatura de specialitate, Ana Tomescu Gubandru a început să publice cărți după o anumită vârstă. Astfel că, după o parcurgere atentă a celor opt lucrări ştiinţifice publicate, dintre care șase premiate de Societăţi de prestigiu din România, autoarea scoate la iveală noi abilități, de această dată, cele de poetă.
Încă de tânără i-a plăcut jocul cu metafora și visele, însă debutul poetic l-a făcut în 2019 când, a publicat primul său volum, „Mărturisite gânduri și trăiri” care conține 135 de poezii.
Ritmuri de primăvară – Poezie de Ana Tomescu Gubandru
Nu a trecut mult de la publicarea primului volum de poezii și Ana Tomescu ne surprinde în 2020 cu alte poezii cuprinse în „Cugetări pe aripa timpului”, un al doilea volum de versuri bine temperate.
Și în acest al doilea volum, autoarea utilizează domeniul poetic plin de metafore, epitete, enumerații ca în cel dintâi. Cele 126 de poezii structurează o călătorie fascinantă a minții și sufletului prin lumea reală și lumea visului.