Primăvara este unul din cele patru anotimpuri ale zonei temperate, marcând tranziția de la iarnă spre vară. Din punct de vedere poetic, primăvara este descrisă în cele mai mici amănunte într-o poezie scrisă de Ana Gubandru Tomescu din capitolul “Gânduri închinate vieții, semenilor și minunilor din jurul nostru”, volumul de poezii „Mărturisite gânduri și trăiri”.
Din punct de vedere astronomic, marcarea începutului primăverii este, de cele mai multe ori, legată de echivalența dintre durata temporală zilei și a nopții, timp al anului numit echinocțiu în astronomie. Revenind la “Ritmuri de primăvară”, poezia reprezintă aici miracolul exprimării sufletului.
Ritmuri de primăvară
De vreo două zile-ncoace,
Soarele mai mult străluce;
Și parcă ceva ne coace,
Căci nu vrea să se mai culce.
A găsit și-aduce-n țară,
Cu o aurită rază,
Pe Domnița Primăvară
Și pe tronu-i o așează.
Ca de fiecare dată,
Prima veste ne-o dau ei,
Prin corola sidefată,
Ei – vitejii ghermănei.
Sunt, alături, viorele-
Senine și dulci safire…,
Cocorăi – ca niște stele,
Mielușei – sfioși din fire.
Lor, le urmară exemplul
Ierburi, muguri necuminți,
Ce zidiră-n grabă templul
Migratorilor sosiți.
Și-albinuța dă semnalul,
Cum că-n fine-i primăvară;
Vin căldurile, ca valul-
Invitându-ne afară.
Copacii își pun veșminte
Din frunze ce ne uimesc,
Fiindcă-s dibăcit croite,
Cu tipar nepământesc.
E verde marginea de drum
Și-n juru-ne sunt numai flori,
Pământul este Rai acum,
Iar viața are ritmuri noi.
În florile de veronică,
Petic de Cer se cuibărește;
Din tril voios de rândunică,
Un curcubeu se zămislește.
Grâul, cu gândul doar la pâine,
Pare comoară de argint,
Căreia ieri, și azi, și mâine,
Îi scriu destinul infinit.
Dulci brebenei și tămâioare,
Și urda-vacii, păpădii,
Trifoiul, nalba, lăcrămioare-
Toate sunt nestemate vii.
Zeci de lalele grațioase
Le fac ochi dulci la ghiocei;
Zâmbesc zambilele cărnoase,
Privind un smoc de năsturei.
Sălcii, arțari, cireși, meri, peri
Și-au pus coroanele regale;
Gutuii – cu-ai lor frați și veri
Împodobesc a noastră cale.
Ciulinii, aprig înarmați,
Dau un mesaj codificat:
Cum că și dânșii ne sunt frați
Și-și pun chipiu catifelat.
Eminescu – Poezie de Ana Tomescu Gubandru
Susai lăptoși și dolofani,
Vecini cu suple-ncurcătoare,
S-au declarat statornici fani
Romanului…cu albă floare.
Dar gramineele cu spice
Vor de îndată un concurs,
În care, roza, cea ferice,
Să spună cine-i mai presus.
Un liliac este topit-
Și nu mai știe ce-i cu el…
Este…mereu…îndrăgostit…
Și e la fel…și-un stânjenel.
Printre mistreți și căprioare,
Valsează fluturi visători;
Melcii, cu casa în spinare,
Gândesc la cei în bănci datori.
Pe-ogoare, ies la arătură
Tractoare cu alți cai putere,
Căci în moderna bătătură…
Și urma murgului viu…piere…
Într-o peluză cu petunii,
O cârtiță sapă de zor;
Furnicile i-arată pumnii,
Fiindcă e pe domeniul lor.
Pe lac, rățuștele se-ntrec
La-nnot și pescuit sportiv;
Broscuțe și țânțari petrec,
Luând primăvara ca…motiv.
În cânt de mierle, ierburi țes
Frumoasa iie strămoșească;
De prin boscheți, fazanii ies,
Nunți păsărești ca să vestească.
Cântatul cucilor răsună,
Până la margine de zare;
Sfinți, cu toiegele în mână,
Ne dau o binecuvântare !
Ca o minune absolută,
În candelabrul maiestos,
Castanii țin Lumina Sfântă
A Învierii lui Hristos.
Ploaia, cea binecuvântată,
Își pierde calmul uneori,
Când norii-ncep să se mai bată-
Geloși pe-a florilor culori.
Câte-o zăpadă, rătăcită,
Se-ntoarce cu cumătrul ger;
Natura-mamă se agită
Și face plângere la Cer.
Cântare Țării – Poezie de Ana Tomescu Gubandru
Berze, arici și alte neamuri
Trebăluiesc din răsputeri;
Doar vântul, ațipind pe ramuri,
Regretă c-a dormit și ieri.
Ciori, guguștuci și porumbei,
Bufnițe, vrăbii, coțofene…
Familiilor pun temei-
Căci din ouț, puii dau semne.
Lupii visează la friptură-
Privind un grup de iepurași,
Dar au rămas cu apa-n gură-
La maratoane nu sunt ași…
Ciobanii oilor le cântă
Din fluier, ca privighetoarea;
Pulsul pădurilor l-ascultă
Vraciul vestit – ciocănitoarea.
Măceși, cu ramuri arcuite
Și strălucind de-atâta floare,
Subscriu sărutului fierbinte
Al macilor plini de candoare.
Un veveriț și-o veveriță-
Obrăznicuți și prea poznași-
Vor ca Martin și-a sa mândruță
Să îi cunune ca… nănași.
Bujori, lupini și margarete,
Și acvilegii și zvelți crini
Sunt file de iubiri concrete,
Vegheate de blânzi Serafimi.
Simțind parfum de iasomie,
Teii încep să dăruiască,
Sezonului de poezie,
Mireasma lor Dumnezeiască.
Si în orașe și în sate,
Se simte pulsul înnoirii;
Iar fiecare vietate
Urmează Sfânta Lege-a firii.
Un pescăruș, ales să fie
În comitetul de onoare,
Plutește lin, plin de mândrie,
Peste mulțimea de popoare.
Izvoarele apele-și mână,
Doinind o doină de demult;
În atmosfera cea sublimă,
E sărbătoare și tumult.
Salcâmul azi m-a întrebat,
Cu frumusețea-i de pe ram:
Pe unde ești…, unde-ai plecat ???…
Și-așteaptă…să apari…la geam…
Poezia doamnei Ana Gubandru Tomescu face parte din volumul MĂRTURISITE GÂNDURI ȘI TRĂIRI – 2019, publicat la Editura Academiei Oamenilor de Știință din România.
Despre autoare
Ana Gubandru Tomescu (AGT) s-a născut în Comuna Ghioroiu, Județul Vâlcea, în anul 1950. Este absolventă a Facultății de Biologie București (1973). După terminarea studiilor universitare a fost repartizată la Institutul de Cercetare pentru Legumicultură Floricultură Vidra, Județul Ilfov. Aici și-a desfășurat activitatea timp de 37 de ani, în cadrul Laboratorului de Protecția Plantelor.
În literatura de specialitate, Ana Tomescu Gubandru a început să publice cărți după o anumită vârstă. Astfel că, după o parcurgere atentă a celor opt lucrări ştiinţifice publicate, dintre care șase premiate de Societăţi de prestigiu din România, autoarea scoate la iveală noi abilități, de această dată, cele de poetă.
Încă de tânără i-a plăcut jocul cu metafora și visele, însă debutul poetic l-a făcut în 2019 când, a publicat primul său volum, „Mărturisite gânduri și trăiri” care conține 135 de poezii.
Nu a trecut mult de la publicarea primului volum de poezii și Ana Tomescu ne surprinde în 2020 cu alte poezii cuprinse în „Cugetări pe aripa timpului”, un al doilea volum de versuri bine temperate.
Și în acest al doilea volum, autoarea utilizează domeniul poetic plin de metafore, epitete, enumerații ca în cel dintâi. Cele 126 de poezii structurează o călătorie fascinantă a minții și sufletului prin lumea reală și lumea visului.