În București comunitatea evreiască are o serie de sinagogi, care au fost întotdeauna repere importante ale vieții religioase și culturale. De-a lungul timpului, aceste lăcașuri de cult au cunoscut perioade de înflorire și declin, reflectând evenimentele istorice care au marcat orașul și țara.
Primele comunități evreiești s-au stabilit în București încă din secolul al XVI-lea, însă sinagogile în forma pe care o cunoaștem astăzi au început să apară în secolele XVIII și XIX. Cu toate acestea, este dificil să stabilim cu exactitate data construirii primelor sinagogi, întrucât multe dintre ele au fost distruse sau modificate de-a lungul timpului.
Cele mai importante sinagogi din București
Demult, Bucureștiul a găzduit numeroase sinagogi, multe dintre ele fiind distruse în timpul pogromului din 1941 sau în perioada comunistă. Iată câteva dintre cele mai importante:
1. Sinagoga Mare (Poloneză) – Str. Vasile Adamache, nr. 11 (zona Piața Unirii)
Sinagoga construită în 1846 găzduiește din 1991 Muzeul Holocaustulului din România și nu mai este folosită pentru serviciu religios în mod curent.
Sinagoga Mare, cunoscută la început ca „Sinagoga Poloneză”, a fost construită între anii 1845-1846 în București de către comunitatea evreilor așkenazi proveniți din Polonia și este primul mare edificiu de cult al acestei obști.
Conform tradiției, pe acest loc s-ar fi aflat anterior patru mici lăcașe de cult iudaice ridicate de diferite categorii de meseriași. Ea a fost inauguarată de Anul Nou evreiesc (Roș Hașana) în 1847.
A primit denumirea de Sinagoga Mare pentru că, după construire, a fost multă vreme cel mai mare lăcaș de rugăciuni al evreilor din București. Strada pe care se afla a primit denumirea de Strada Sinagogii. Stilul oficierii în Sinagoga Mare nu era „ortodox” ci „neolog”.
Clădirea a fost reparată în 1865. La începutul secolului al XX-lea s-au efectuat o serie de intervenții în urma cărora s-a modificat arhitectura edificiului. Transformările efectuate de arhitectul Stomer în 1903 a dat clădirii forma pe care o are astăzi, iar lucrările din 1909 au urmărit efectuarea unor modificări în zona chivotului sfânt.
7 Mănăstiri miraculoase din împrejurimile Bucureștiului
După avarierea sa în cutremurul din 10 noiembrie 1940 și a devastării de către legionari în ianuarie 1941, s-au efectuat lucrări de reparații în 1945. Ulterior, a fost consolidată în anul 1980. În anii 1980, la fel ca și alte lăcașuri de cult din zona Unirii, a fost înconjurată de un cvartal de blocuri de zece etaje în formă de U, astfel încât ea este ascunsă vederii publicului.
În perioada 2004-2007 a fost renovat exteriorul clădirii, sinagoga fiind redeschisă la 30 iulie 2007. Începând din anul 1991 aici este găzduit un mic Muzeu al Holocaustului din România.
Ca stil arhitectonic, sinagoga este un amestec de baroc și rococo. Edificiul are o boltă semicilindrică, cu o structură de lemn cu rabiț pe șipci și trestie. Fațada principală de pe latura de vest este încadrată de pilaștri adosați. La etaj se află ferestre mari arcuite în plin cintru. În interior se află un candelabru impresionant. Suprafața sinagogii este de 715 mp.
2. Templul Coral – Str. Sf. Vineri, nr. 9-11 (zona Piața Unirii)
Templul Coral din București este o sinagogă a Comunității Evreilor din București, fiind cel mai mare lăcaș de cult mozaic din oraș. Edificiul a fost construit între anii 1864-1866, fiind renovat în 1932 și 1945. Templul Coral din București a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din Municipiul București în 2010.
Construirea templului s-a făcut la inițiativa lui Isaac Leib Weinberg, un evreu polonez din București, unul dintre liderii organizației „”Comunitatea Cultului Israelit Modern” din București. El a propus construirea unei sinagogi mari și impresionante cum aveau marile capitale ale Europei – Viena, Dresda sau Paris.
Templul Coral este o replică a Sinagogii Tempelgasse din Viena, cunoscută și ca Templul din cartierul Leopoldstadt, construită în perioada 1855-1858 după planurile arhitectului austriac Ludwig Förster și distrusă de naziști în 1938.
Comunitatea Evreilor a cumpărat la 27 aprilie 1857 un teren. În același an s-a realizat prima variantă a proiectului de construcție, care prevedea ca templul să aibă trăsături gotice.
Lăcașuri de cult cu o arhitectură deosebită în București
Începând cu anul 2008, s-au desfășurat noi lucrări de consolidare, conservare și restaurare, după proiectul elaborat de arhitectul Niculae Vlădescu și inginerii Traian Popp și Florin Păune.
Templul Coral încă mai găzduiește servicii religioase, fiind una dintre cele mai frecventate sinagogi din oraș și din România. În fața templului a fost amplasat un monument în forma unei menore în memoria victimelor Holocaustului.
În decursul timpului, această sinagogă a fost vizitată de către Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Justinian Marina, și de mulți lideri ai evreilor de pe mapamond, cum ar fi Moses Montefiore, Menachem Ussishkin, Zeev Jabotinski, Golda Meir, Menahem Begin, Itzhak Shamir, Shimon Peres, Itzhak Rabin, rabinii Shlomo Goren și Israel Meir Lau etc.
3. Sinagoga Yeshua Tova – Str. Tache Ionescu, nr. 9 (zona Piața Amzei)
Sinagoga Yeshua Tova (în română Sinagoga Eșua Tova), cunoscută și sub denumirea de Sinagoga Podul Mogoșoaiei, este o congregație și sinagogă evreiască hasidică.
Proiectată în stilul renașterii maur, cu o suprafață de 295 mp, sinagoga a fost finalizată în 1827 și este cea mai veche sinagogă a orașului. Basoreliefurile decorează timpanele de deasupra ușilor frontale și partea superioară a fațadei.
În 1999, rabinul israelian Naftali Deutsch, membru al mişcării Habad, a devenit rabinul sinagogii. În primul deceniu al secolului al XXI-lea sinagoga a fost renovată, fiind inaugurată în seara de 21 februarie 2007.
Sinagoga Eșua Tova funcționează sub egida grupului hasidic ultraortodox Habad, fiind cea mai veche sinagogă din București.
4. Sinagoga Templul Unirea Sfântă – Str. Mămulari, nr. 3 (zona Piața Unirii)
Templul Unirea Sfântă este un lăcaș de cult evreiesc din orașul București. Edificiul a fost construit în anul 1850 (1836 după altă sursă) ca sinagogă a breslei croitorilor. Începând din anul 1978, în acest templu a fost amenajat Muzeul de istorie al evreilor din România.
Muzeul a fost reamenajat și reinaugurat în iunie 2019 sub numele de Muzeul de Istorie și Cultură a Evreilor din România „Dr. Nicolae Cajal”. Muzeul de Istorie al Comunității Evreiești – Templul „Unirea Sfântă” a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din București în anul 2015.
Arhitectura sinagogilor a fost influențată de stilurile arhitecturale predominante în fiecare perioadă, precum și de tradițiile specifice comunităților evreiești din care proveneau credincioșii.
Evenimente precum pogromuri, războaie și politici guvernamentale au avut un impact semnificativ asupra sinagogilor, determinând distrugerea sau modificarea acestora.
Sinagogile din București reprezintă o parte importantă a istoriei și culturii orașului. Deși multe dintre ele au fost distruse sau transformate în alte scopuri, cele care au supraviețuit sunt mărturii ale unei comunități bogate și complexe.