Bere fiartă – o băutură cu tradiție, ideală pentru serile reci sau ca remediu împotriva răcelii – se prepară simplu, dar are un farmec aparte datorită aromelor calde și condimentate.
Bere fiartă se consumă în special în Europa Centrală și de Est, fiind o băutură sezonieră asociată cu iarna, sărbătorile de Crăciun și, uneori, cu remediile tradiționale împotriva răcelii.
Cum prepari o bere fiartă
Se folosește, de regulă, bere brună, care are un gust mai bogat, dar poți folosi și bere blondă dacă preferi un gust mai lejer. Într-o crăticioară, se toarnă aproximativ o jumătate de litru de bere și se adaugă câteva cuișoare, un baton mic de scorțișoară și, opțional, coajă de lămâie sau portocală pentru o notă citrică.
Nu orice tip de bere oferă același rezultat. Berea brună este preferată pentru profunzimea aromei, dar poți încerca și bere blondă, dacă vrei un gust mai ușor. Berea artizanală cu mult hamei sau cele foarte amare pot căpăta un gust neplăcut la încălzire, așa că e bine să le eviți.
Procesul de fierbere nu este propriu-zis, deoarece berea nu trebuie să ajungă la punctul de fierbere; scopul este doar să o încălzești până la aproximativ 70–75°C. Acest lucru durează în general 5–7 minute la foc mic. Dacă depășești această temperatură, alcoolul începe să se evapore, iar gustul se modifică semnificativ.
Se îndulcește după gust, cu una sau două linguri de zahăr, care se dizolvă complet în lichidul cald. Cei care preferă varianta tradițională pot adăuga un gălbenuș de ou. Acesta se bate ușor într-un bol, apoi se temperează cu bere caldă adăugată treptat, pentru a nu se coagula. Amestecul se toarnă din nou în cratiță și se mai încălzește încă 1–2 minute, tot fără a-l aduce la fierbere.
La final, băutura se strecoară și se servește fierbinte, de preferat într-o cană groasă. Rezultatul este o bere aromată, cu un gust cald, dulceag, perfectă pentru a-ți încălzi mâinile și gândurile într-o zi friguroasă.
Când se consumă bere fiartă
În România, berea fiartă are o tradiție locală, mai ales în zonele rurale sau montane, fiind băută în lunile reci, în special în decembrie și ianuarie. E considerată un leac băbesc pentru răgușeală sau dureri în gât, mai ales în varianta cu gălbenuș.
În Polonia, se consumă sub denumirea de piwo grzane, adesea aromatizată cu scorțișoară, cuișoare, miere și chiar ghimbir. Este populară în sezonul rece, vândută frecvent în piețele de Crăciun și baruri tradiționale.
În Cehia, o țară renumită pentru cultura berii, se prepară o variantă similară numită svařené pivo. Este adesea oferită în timpul iernii, ca alternativă la vinul fiert.
În Germania, deși vinul fiert (Glühwein) e mai cunoscut, unele regiuni au început să experimenteze cu versiuni de bere fiartă, în special în târgurile de Crăciun, ca opțiune neobișnuită, dar locală.
În Ungaria sau Slovacia, băutura nu este foarte răspândită, dar apare ocazional în meniurile de iarnă, mai ales în puburi artizanale.
S-a lansat un nou sortiment de bere, cu sare de mare
Berea fiartă, ca băutură caldă condimentată, își are originea în Evul Mediu. In Europa Centrală, berea era uneori încălzită și combinată cu mirodenii, mai ales în lunile reci. Această practică s-a întâlnit în special în Cehia, Polonia și Germania, unde oamenii obișnuiau să consume băuturi calde din bere slab alcoolizată, adesea ca remediu pentru răceli sau pur și simplu pentru încălzire în timpul iernii.
Belgia, în schimb, s-a remarcat mai ales prin complexitatea berilor fermentate, învechite și aromatizate, dar nu neapărat prin tradiția berii fierte. Bineînțeles, în ultimii ani, barurile belgiene mai moderne pot oferi interpretări proprii ale rețetei.