Zmeura este o plantă din categoria fructelor de pădure, întâlnită în zonele temperate ale Europei şi Asiei. Crește spontan în locuri stâncoase, luminișuri de păduri, regiuni deluroase și muntoase, în păduri, zone defrişate, pe lângă garduri, etc.
Poate fi intâlnită pe întreg teritoriul României, fiind o plantă specifică zonelor cu climă temperată. Zmeurul înflorește începând din luna mai până în iulie.
Cum arată zmeura
Frunzele sunt compuse din 3-7 foliole, dințate pe margini, verzi pe fața superioară, albicioase pe cea inferioară. Se pot folosi proaspete sau uscate la preparea de ceaiuri medicinale, care sunt recomandate pentru tratarea durerilor menstruale.
Florile zmeurului sunt albe, compuse din 5 sepale, 5 petale și numeroase stamine, și reprezintă o sursă importantă de nectar pentru albinele producătoare de miere.
Fructul, care se numește zmeură, este de culoare roșie dar poate fi și neagră sau violetă, în funcție de soi, cu miros plăcut și gust acrișor-aromat.
Zmeura se cultivă din două motive: pentru consumul fructelor în stare proaspătă și pentru procesare industrială. Din zmeură se extrage xilitolul, care este un îndulcitor artificial folosit mai ales în tratarea și prevenirea cariilor dentare.
Soiuri de zmeură
Cei interesaţi de cultivarea zmeurei pot să aleagă dintre mai multe specii. Cele mai întâlnite soiuri de zmeură: Polka, Heritage, Cayuga, Ruvi, Citria, Opal, Latham, Willamette, Veten, Noma, Sugana, Laszka. Sunt câteva soiuri care prezintă interes în prezent nu doar la nivel comercial, ci și pentru condițiile din țara noastră: Kweli, Imara, Adelita, Kwanza și Maravilla.
Din punct de vedere comercial, principalele tipuri de zmeură sunt roșii, negre și violete, acestea din urmă rezultând din încrucișarea dintre zmeura roșie și neagră, deși în prezent există deja și zmeura de culoare galbenă.
Zmeurul roșu (Rubus idaeus) este un arbust tufos, peren, cu lăstari târâtori, cu tulpini drepte, arcuite spre vârf, cu ghimpi drepți, de forma unor ace, adeseori plasați numai pe partea inferioară. Zmeurul aparține familiei Rosaceae.
Zmeura neagră americană (Rubus occidentalis) este foarte apreciată în bucătărie, având un gust deosebit. Zmeura aurie şi cea purpurie sunt alte câteva variante ce se găsesc pe piaţă.
Zmeura mov (Glen Coe) este un soi original, unic prin aspectul deosebit al fructelor, cu gust delicios și o aromă exotică intensă. Arbuștii de zmeură sunt caracterizați printr-o creștere viguroasă, puternică, putând ajunge la o înălțime de până la 1,5 – 2 m.
Fructele sunt sub forma unor boabe care încep să se coacă în a doua jumătate a lunii iulie și pot fi recoltate inclusiv până în septembrie. Au boabe de dimensiuni medii – mari, pot avea o greutate de până la 5g. Pentru plantare trebuie ales un loc luminos, cu mult soare care oferă fructelor un gust mai dulce.
Momordica Charatia – cultivare, beneficii, proprietăți
Zmeura galbenă (Golden Queen) sau Cytria este un soi foarte productiv, cu fructe de mărime medie, galben-aurii la maturitate. Sunt suculente, cu un gust deosebit de bun, parfumate, dulci, bogate în arome, ceea ce le recomandă pentru consumul sub formă de desert, în stare proaspătă, dar și procesate pentru obținerea gemului, marmeladei, sucurilor sau siropurilor de zmeur. Arbustul fructifică abundent, cu coacere târzie, de la sfârșitul lui august până la primul îngheț.
La alegerea soiului, producătorul trebuie să țină cont nu doar de aspectele legate de adaptarea soiurilor la condițiile climatice ale regiunii producătoare, ci si de aspectele legate de comercializarea producției. Existența soiurilor timpurii și târzii permite o oarecare flexibilitate în încercarea de a aproviziona piața în perioadele de cerere mai mare și prețuri mai mari.
Pe de altă parte, tipul de fructe determină destinația acestuia, fie că este de vânzare în stare proaspătă, fie pentru industria prelucrătoare, de care trebuie luată în considerare și la alegerea soiurilor.
Alți factori precum rezistența la dăunători și boli, rezistența la manipulare, adaptabilitatea la recoltarea mecanică atunci când destinația este industria de prelucrare.
Zmeura – Plantare
Plantarea se face toamna, după căderea frunzelor, sau primăvara devreme, imediat după dezgheț. Principala metodă de înființare a plantației este prin drajoni, produși în drajoniere specializate. Zmeura se poate înmulți atât prin sămânță, cât și prin butași.
Pentru a favoriza hidratarea plantei fară a îneca rădăcinile, săpaţi un şanţ în care aşezaţi zmeura la o adâncime de 5-8 cm, cu distanţa între rădăcini de aproximativ 30 cm.
Locul ales trebuie să fie bine luminat, iar solul trebuie îmbogăţit cu compost. Înainte de plantare hidrataţi rădăcinile, ţinându-le într-o găleată cu apă fără clor, timp de o oră. După plantare, tăiaţi tulpina cât mai aproape de sol, pentru a ajuta la creşterea arbustului.
Dacă plantarea se face la începutul primăverii, prin mai tulpinile vor începe deja să crească. Unele soiuri vor avea fructe încă din prima toamnă.
Iarna, la sfârşitul lunii februarie, se taie cât mai aproape de sol toate tulpinile care au avut fructe în primul an. Cele care sunt lăsate să fructifice la începutul verii următoare, se taie la înălţime de 1m.
A fost inaugurată prima fabrică de sisteme de irigații din România
Solul poate să nu fie tratat în primul an, dar în cel de al doilea feritilizaţi o dată primavara respectiv în aprilie, şi apoi la începutul verii. Pentru susţinere zmeura se poate lega lejer de sârme întinse între stâlpi.
În iunie pot apărea atacuri ale acarienilor când frunzele vor începe să aibă pete albicioase şi să cadă, iar pe partea inferioară se vor observa pânze. Frunzele şi tulpinile atacate trebuie îndepărtate. Acestea nu se vor folosi la producerea compostului.
Atunci trebuie să faceți tratamente cu acaricide. Este indicat să se folosească produse cât mai naturale, având mare atenți la instrucțiunile de pe etichetă.
Buburuzele şi insectele din Ordinul Neuroptera sunt dăunători naturali ai acestor acarieni, prezenţa lor putând salva plantele. Se comercializează şi se pot folosi cu succes în cazul atacurilor moderate.
Beneficiile plantei de zmeură
Zmeura are un gust delicios și gustos, dar și o mulțime de beneficii pentru sănătate, fiind o sursă bogată de vitamine, minerale și nutrienți.
Consumul de fructe și legume este asociat cu reducerea riscului de îmbolnăvire. O serie de studii sugerează că mărirea consumului de fructe precum zmeura scade riscul de obezitate dar și de diabet.
Zmeura are un conținut scăzut de calorii, dar este bogată în fibre, vitamine, minerale și antioxidanți. Aceasta deține o adevărată colecţie de minerale: mangan, magneziu, calciu, zinc, potasiu, fosfor, toate în forme uşor asimilabile, plus vitaminele A, B1, B2, D si P, dar mai ales vitamina C, prezentă în cantităţi impresionante.
Vitaminele acestea pot proteja împotriva diabetului, cancerului, obezității, artritei și pot avea efecte anti-îmbătrânire. Zmeura este folosită și în tratarea altor afecţiuni precum: afecţiuni pulmonare, degenerescenţă maculară, imunitate scăzută, cancer, constipaţie, candidoză, arsuri gastrice, diabet, alergii, obezitate, cistită, ciclu neregulat şi cu dureri şi reumatism.
În plus, zmeura se adaugă ușor în dietă și este un adaos gustos la micul dejun, prânz sau desert. Pentru cel mai proaspăt gust, cumpărați când sunt în sezon și consumați-le proaspete. Și congelată Zmeura reprezintă o opțiune sănătoasă în orice perioadă a anului.
Cum se poate introduce zmeura în alimentație:
- adăugați zmeură în smoothieuri;
- mănâncați zmeura proaspătă;
- preparați suc de zmeură;
- puneți zmeura în salată cu pui;
- adăugați zmeură mărunțită în iaurt grecesc;
- folosiți zmeură proaspătă ca umplutură la clătite;
- preparați salată din spanac, nuci, brânză de capră și zmeură.
Frunzele plantei, împreună cu fructele, pot fi folosite la obţinerea unui ceai delicios. Din fructe se obțin sucuri, gemuri, dulceţuri şi prăjituri delicioase.
Pentru iubitorii de natură, prezenţa zmeurei în grădină asigură şi aparţia unor musafiri simpatici precum veveriţe, căprioare şi o mulţime de păsări.
Zmeura este considerată o cultură relativ recentă, în comparație cu alte specii de fructe precum mărul sau piersicul, deoarece creșterea sa a început în urmă cu aproximativ 450 de ani.