Palatul Woroniecki, o adevărată bijuterie arhitecturală din perioada interbelică, este scos la vânzare pentru suma de 5,9 milioane euro. Impozantul palat a aparţinut prinţesei Adina Woroniecka, văduva lui Take Ionescu, prim-ministru al României Mari între anii 1921 – 1922, recăsătorită în 1929 cu prinţul polonez Korybut Woroniecki.
Domeniul numit și Vila A. K. Woroniecki, este amplasat la intersecţia Bulevardului Kiseleff cu strada Ion Mincu, în imediata apropiere a fostei reşedinţe regale din Kiseleff a Reginei Elena.
Palatul Woroniecki – caracteristicile proprietăţii
Construcția realizată în 1940 a fost proiectată de către arhitectul Alexandru Zaharia. Imobilul are 811,6 mp, iar terenul pe care se află are o suprafață totală de 919,60 mp. Clădirea are forma literei L și cuprinde subsol, parte, etaj și mansardă. Aceasta este acoperită cu olane, structura fiind din zidărie şi planşee de beton armat, un procedeu în plin avânt în anii 1930.
Volumetria este simplă, iar ritmicitatea faţadelor este asigurată de cele 8 deschideri ale coloanelor laterale şi a celor 5 frontale. Toate profilele, decoraţiile în ipsos şi piatră artificială, coloanele, baluştrii, cornişele, cartuşele, lucratul fierului şi tâmplăriile s-au făcut la faţa locului.
Teren = 919,60 mp
Amprenta construcţiei la sol = 305,34 mp
Arie construită desfăşurată – 811,60 mp
Arie utilă totală – 624,31 mp
Faţadă la Bulevardul Kiseleff (există certificarea deschiderii la bulevardul Kiseleff din anii ‘40) – 31,51 m.l.
Deschidere la strada Ion Mincu – 27,08 m.l.
Arhitectură deosebită cu elemente florentine, veneţiene şi neo-românești
PUZ aprobat – potenţial de arie construită desfăşurată de 1420 mp.
Subsol parţial:
suprafaţa utilă 46,35 mp, compus din 4 boxe, camera centralei, două coridoare şi toaleta.
Palatul Cantacuzino a intrat în proces de restaurare
Parter:
suprafaţa utilă totală 237,52 mp,
suprafaţa locuibilă 198,34 mp,
suprafaţa terasă 20,58 mp,
garaj 18,60 mp.
Nr camere – 8
Nr. Băi -1
Nr. toalete -2
Descriere – cameră recepţii (54,56 mp), cameră (31,43 mp), cameră (40,00 mp), cameră (15,88 mp), cameră (9,84 mp), cameră (6,21 mp), cameră (7,98 mp), două grupuri sanitare, baie, hol, vestibul.
Etajul 1:
suprafaţa utilă totală 166,60 mp,
suprafaţa locuibilă 142,24 mp,
suprafaţă terasă 24,36 mp
Descriere – cameră (25,32 mp), cameră (11,37 mp), cameră (15,13 mp) cameră (10,69 mp), cameră (11,82 mp), baie, oficiu, coridoare, bucătărie, cămară, oficiu, debara, hol.
Nr. camere – 6
Nr. băi – 1
Nr. toalete – 1
Mansarda:
suprafaţa utilă totală – 173,84 mp,
suprafaţa locuibilă – 169,10 mp,
balcon – 4,74 mp
Descriere – cameră (24,04 mp), cameră (18,36 mp), cameră (9,65 mp), cameră (12,11 mp), cameră (13,61 mp), cameră (14,62 mp), cameră (6,99 mp), cameră (14,00 mp), cameră (6,48 mp), cameră (6,99 mp), bucătărie (5,66 mp), bucătărie (6,20 mp), două băi, toaletă, coridor, hol, două sasuri.
Nr. de camere – 9 camere
Nr. băi – 2
Nr. toalete – 1
Palatul Woroniecki – arhitectură
Această casă care deține din plin amprenta anilor 1920-1945, nu este clasificată ca monument istoric. Proprietatea are în prezent aprobată şi în termen de valabilitate atât autorizaţia de construire în scopul extinderii şi restaurării cât şi PUZ-ul, pentru a putea reveni la gloria de odinioară. Vila Woroniecka este edificată în stil veneţian amestecat cu elemente florentine şi îmbinate armonios cu accente neo-românești.
Palatul Woroniecki reprezintă o copie a unui palatino din Florenţa, dar şi replică a construcţiei vilei lui Take Ionescu din apropierea Pieţei Alexandru Lahovari din Bucureşti. Nepotul proprietarei a afirmat că imobilul a fost terminat în doar câteva luni, datorită unei echipe de meşteri italieni.
Elementele decorative sunt sobre şi cu distincţie, împodobite de motive vegetale sculpate deasupra arcelor și ferestrelor sau executate din mulaje de mortar aplicat. Feroneria uşilor și ferestrelor este sobră şi elegantă. Acoperișul este cu ţigle cu aspect mediteranean (olane).
Volumetria este caracterizată de simplitate, cu exploatarea potenţialului expresiv al plinului. Tratarea faţadelor este lisă. Colonade ritmează parterul ambelor faţade principale. Ferestrele sunt aşezate în mod ordonat, atât pe orizontală, cât şi pe verticală, în aşa fel încât să nu îţi poţi da seama după tipul golului ce funcţiune are încăperea din spatele geamurilor.
Ce condiții trebuie să îndepliniți pentru un credit ipotecar
Intrarea principală este străjuită de două coloane angajate cu capiteluri neo-corintice, deasupra fiind blazonul Woroniecki. Elementele decorative sunt atât motivele vegetale realizate din mortar şi în sgraffito, dar şi feroneria ferestrelor şi uşilor. Proprietarul avea obligaţia de a vopsi faţadele doar în alb, crem sau gri deschis.
Perspectiva faţadelor din strada Ion Mincu prezintă coloanele veneţiene ce sprijină arcade bogat decorate cu decoraţiuni sculptate migălos. Ferestrele sunt aşezate tot în acest ritm, astfel încât privind din stradă nu îţi poţi da seama despre destinaţia camerelor.
Intrarea principală este flancată de două coloane de factură neo-corintică, iar în frontonul de deasupra uşii încă se află blazonul familiei princiare Woroniecki. Elementele decorative se înscriu într-un registru sobru, dar elegant, fiind reprentate de motive vegetale sculpate deasupra arcelor şi ferestrelor sau executate din mulaje de mortar aplicat. Feroneria uşilor şi ferestrelor este bine păstrată şi respectă acelaşi tipar.
Acoperişul este tratat în cheie simplă, elementul de decor fiind reprezentat de ţiglele cu aspect mediteranean.
La parter zona oficială pentru primiri este mare, cu un hol amplu şi o scară monumentală, o sufragerie şi un living-room care are ieșire spre o curte interioară – patio, cu fântână. Bucătăria, cu oficiu are intrare separată. Etajul este împărţit în două dormitoare, undressing-room, două băi, o galerie, şi două saloane mai mici. La mansardă este spălătoria, o baie, patru camere ale servitorilor şi un apartament spre Kiseleff.
Pivniţa are o încăpere pentru calorifere şi încă trei camere mici. Cea amplasată lângă scara de serviciu trebuie amenajată ca încăpere de protecţie contra gazelor toxice cu uşi etanşe, pentru nouă persoane.
Palatul Woroniecki – istoric
În 1949 casa a fost naţionalizată de către regimul comunist venit la putere, însă prinţesa a continuat să trăiască în acest loc până la moartea sa. În 1975 a avut dreptul de a folosi ca locuinţă, doar fosta bucătărie a reşedinţei. Între anii 1975 – 1978 palatul a adăpostit colecţia muzeală a fraţilor Avakian, alcătuită din opere de artă preponderent orientală, dar şi tablouri ale unor pictori autohtoni, precum Grigorescu, Pallady sau Petrascu.
Un nou concept pe piața rezidențială de lux din România
După 1978 clădirea a primit diferite destinaţii, urmând ca între anii 1994 – 2003 să redevină sediul colecţiei Avakian. Imediat după acest moment, casa a fost câştigată în instanţă de către moştenitori şi vândută în anul 2003 actualului proprietar.
Deşi nu este declarată monument istoric, potrivit Primăriei Capitalei, clădirea aparţine zonelor protejate numărul 15 (Bulevard promenada Kiseleff) şi numărul 58 (Parcelarea Clucerului).