Un pahar de cristal cu plumb de cristalin este tot din sticlă, dar în comparație cu sticla cristalină, conținutul de oxid de plumb variază de la o categorie la alta.
În Uniunea Europeană sticla cristal este reglementată prin directiva 69/433/CEE din 15 Decembrie 1969. Conform acestei clasificări, sticla de cristal este împarțită în 4 mari categorii:
- Cristal superior – conține cel puțin 30% oxid de plumb PbO.
- Cristal cu plumb – conține cel puțin 24% oxid de plumb PbO.
- Cristalin – conține cel puțin 10% oxid de plumb (PbO), sau oxid de Bariu (BaO) sau ozid de Zinc (ZnO) sau oxid de Kaliu (K2O) sau combinație dintre ele.
- Sticla presată sau sticla sonoră – conține cel puțin 10% oxid de plumb (PbO), sau oxid de Bariu (BaO) sau ozid de Zinc (ZnO) sau oxid de Kaliu (K2O) sau combinație dintre ele. Diferența față de cristalin este data de densitate.
Când concentrația de plumb scade, se modifică caracteristicile produsului finit și implicit, prețul.
Astfel, directiva Uniunii Europene 69/493/CEE impune ca toate produsele să fie etichetate corespunzător:
- Cristalul superior și cristalul cu plumb au aplicată o etichetă de culoare aurie, rotundă, cu un diametru de minim 1 centimetru.
- Cristalinul are aplicată pe el o etichetă argintie cu dimensiunea laturii de minim 1 centimetru.
Există mai multe moduri de a diferenția un pahar de cristal de unul din sticlă:
Materialul: Cristalul conține plumb (cel puțin 24%), care îi conferă o claritate și o strălucire deosebită. Sticla este fabricată din silice, nisip și alte materiale, fiind mai opacă și mai grea decât cristalul.
Sunetul: Cristalul când este ciocnit ușor cu unghia, produce un sunet clar și vibrant. Sticla produce un sunet mai înfundat și mai scurt.
Unde se află și cum arată cel mai vechi spa din România
Greutatea: Cristalul este mai ușor decât sticla, având o densitate mai mică. Sticla este mai grea și mai robustă decât cristalul.
Aspectul: Cristalul are o claritate excepțională și o strălucire deosebită, datorită conținutului de plumb. Sticla poate fi transparentă, colorată sau mată, dar nu are aceeași claritate ca și cristalul.
Prețul: Cristalul este mai scump decât sticla, datorită materialelor folosite și a procesului de fabricație mai complex. Sticla este mai accesibilă ca preț.
Cristalul este mai fragil decât sticla și necesită o manipulare mai atentă. Sticla este mai rezistentă la zgârieturi și la spargere.
Recomandări – cum se poate identifica un pahar de cristal
Căutați marcajul producătorului. De obicei, producătorii de cristal își marchează produsele cu un logo sau o inscripție. Verificați claritatea, un pahar de cristal va fi perfect transparent, fără bule de aer sau impurități.
Ascultați sunetul ciocnind ușor paharul cu unghia, veți obține un sunet clar și vibrant dacă este din cristal. Verificați greutatea, un pahar de cristal va fi mai ușor decât un pahar de sticlă de aceeași dimensiune.
Există și pahare din cristal fără plumb, care au proprietăți similare cu cele din cristal cu plumb, dar sunt mai durabile și mai ușor de întreținut.
Pentru o utilizare zilnică, paharele din sticlă sunt o opțiune mai practică și mai accesibilă. Pentru ocazii speciale însă, paharele de cristal pot adăuga o notă de eleganță și rafinament mesei.
Paharul de cristal necesită o spălare manuală delicată cu apă caldă și detergent lichid. Paharul de sticlă, poate fi spălat manual sau în mașina de spălat vase.
Indiferent de materialul ales, important este să vă bucurați de băutura preferată într-un pahar elegant și plăcut la atingere.
Cristal versus sticlă
Cristalul (numit mai rar și sticlă de plumb și în trecut cleștar) este o varietate de sticlă ce are spre deosebire de sticla obișnuită un conținut de plumb (în loc de calciu). Conține de obicei 18–40% oxid de plumb (II) (PbO) în procente de masă. Cristalul este apreciat datorită proprietăților sale decorative, fiind incolor, transparent și având de asemenea, și o putere mare de refracție a luminii.
Tehnica adăugării oxidului de plumb în sticlă (în procent de 10 până la 30%) a fost la origine descoperită de George Ravenscroft în 1674, și a avut ca și avantaje obținerea unei sticle cu un aspect îmbunătățit și proprietăți superioare.
Termenul de cristal nu este corect din punct de vedere tehnic, întrucât sticla este un solid amorf (deci fără structură cristalină). Totuși, termenul a rămas popular de-a lungul timpului datorită contextelor istorice și comerciale.
Acesta a fost preluat de la cuvântul venețian cristallo, care era folosit pentru a descrie imitațiile de cristal de stâncă ce erau produse de sticlarii din Murano.