Biserica celor 7 Izvoare de Leac din comuna Merișani, jud. Argeș, este un loc spiritual cu apă tămăduitoare, care are proprietăți miraculoase.
Undeva în apropierea localităţii Vâlcele Crâmpotani, se află cele 7 Izvoare cu apă tămăduitoare, trei troiţe şi o biserică ortodoxă unde se țin Slujbele de Duminică. Concret, locul se află pe drumul naţional ce leagă între ele localităţile Piteşti şi Curtea de Argeş, la vreo şase kilometri de localitatea Vâlcele.
Biserica Izvoarelor de Leac reprezintă de fapt un complex de izvoare, troiţe şi mici capele ortodoxe, întins pe dealul numit „Valea Radului”. Apa tămăduitoare a celor 7 Izvoare de Leac din Merişani a vindecat orbii, iar muţilor le-a redat glasul. Pe unul dintre izvoare scrie „Tămăduitor pentru cancer”.
Transmise din generaţie în generaţie, legendele despre acest loc sunt multe. În satul Vâlcele, cele 7 izvoare tămăduitoare din pădure fac minuni de sute de ani.
Minuni făcute de această apă tămăduitoare a celor 7 izvoare de Leac
Cele 7 izvoare tămăduitoare dintre copaci sunt împrăştiate în jurul bisericii închinate Sfinţilor Calinic de la Cernica şi Nectarie Taumaturgul din Eghina. Pe o rază de un kilometru, de jur-împrejurul bisericuţei, se păstrează regula tăcerii.
Apele de la „Izvoarele de Leac” sunt tămăduitoare încă din vechime, domnitori precum Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş si Mihnea Turcitul și-au găsit alinarea aici. Tot aici, nenumăraţi pelerini s-au oprit la aceste izvoare, în drumul lor de la Mânăstirea Cotmeana spre Mânăstirea Tutana şi spre Mânăstirea Curtea de Argeş.
În cadrul luptei de la Rovine, voievodul Mircea cel Bătrân a otrăvit apele din împrejurimi şi s-a retras în acest loc, ale căror ape i-au întârit pe oştenii săi și așa au biruit oastea lui Baiazid.
O legendă locală aminteşte de o pustnică oarbă care conviețuia in aceste păduri. Atingându-se odată de unul dintre aceste izvoare, pustnica şi-a recăpătat vederea. O minune asemănătoare s-a petrecut şi cu Elisabeta Bădescu care, la vârsta de numai zece ani, şi-a pierdut vederea. După mult post şi rugăciune, spălându-se cu apa din aceste izvoare, femeia şi-a recăpătat vederea.
Top 7 mănăstiri cu icoane făcătoare de minuni
O altă minune s-a întâmplat cu un băiat mut care, fiind trimis de tatăl său să îi aducă apă de la unul dintre aceste izvoare, a început pe loc să vorbească. Minunile săvârșite prin apa acestor „izvoare de leac” sunt multe, aceasta tămâduind multe boli, printre care chiar şi paralizie şi cancer. La baza tuturor vindecărilor stă însă rugăciunea celor care se închină cu evlavie lui Dumnezeu şi sfinţilor Săi.
Ctitorul principal al bisericuţei din acest loc este Valerica Lungu, fiica Elisabetei Bădescu. Într-o carte mică, ea mărturisea:
„Intrând pe Valea Radului, unde se află „pârâul de leac”, intri parcă în „ţinutul primordial”, pus spre conservare. Unele tradiţii sunt precreştine: aici oamenii se întâlneau în mare tăcere, în templul tăcerii, cu Îngerul Pământului, care din izvorul divin dădea apa Îngerului Apei, pentru sănătatea lor, apoi Îngerul Aerului o ridica deasupra lumii, dăruind-o Îngerului Focului, care o dădea Soarelui, pentru a-i păstra moleculei nemurirea în Inima Universului.”
Pe la sfârşitul anului 1998, doamna Valerica Lungu a avut un vis în care căuta o mânăstire. Visul s-a repetat de mai multe ori, iar după câteva luni, tot în vis, un bărbat i-a spus că la izvoarele de leac să facă o mânăstire. După ce a primit binecuvântarea duhovnicului şi a Preasfinţitului Calinic, femeia s-a apucat de lucru.
Condiții obligatorii pentru a deveni călugăr sau călugăriță
În ziua de 4 august 2003 s-a pus piatra de temelie la biserica cu hramul Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica şi Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul din Eghina. Mai târziu, pe 25 septembrie 2004, Preasfinţitul Calinic al Argeşului şi Muscelului, însoţit de un sobor de slujitori şi credincioşi din toate zonele, a săvârşit slujba de sfinţire.
Conform obiceiului locului, credincioşii care vin să ia apă de la aceste izvoare păstrează tăcerea pe toată durata drumului de la biserică la izvoare şi înapoi. În tot acest timp, fiecare se roagă îin inima lui, urmând îndemnul Mântuitorului, care zice:
„Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea” (Marcul 1, 24).
Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, născut în ziua de 7 octombrie 1787, în Bucureşti, a fost un neobosit ctitor, restaurator şi organizator de biserici, binecuvântat de Dumnezeu cu darul dumnezeiesc al facerii de minuni. Pentru curăţia vieţii sale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca acesta să fie trecut în rândul sfinţilor, cu zi de prăznuire pe 11 aprilie.
Sfântul Nectarie din Eghina, născut în ziua de 1 octombrie 1846, la Silivri, Tracia, şi trecut la cele veşnice în ziua de 8 noiembrie 1920, la Atena, a fost episcop de Pentapole şi ctitor al Mânăstirii Sfânta Treime din insula Egina. La data de 20 aprilie 1961, Patriarhia Ecumenică din Constantinopol a recunoscut cultul de care se bucura deja sfântul şi l-a proclamat sfânt al Bisericii lui Hristos, cu zi de pomenire pe 9 noiembrie.