Cabana Caraiman din Bucegi a fost cumpărată de un cunoscut violonist român contemporan, Alexandru Tomescu. Violonistul plănuieşte restaurarea cabanei, care ar urma să reintre în circuitul turistic şi să ofere adăpost celor ce se încumetă să urce până acolo.
Cabana aflată în paragină de mai mulţi ani a fost scoasă la vânzare în 2019, iniţial pentru circa 200.000 de euro. Fostul proprietar, un cetăţean britanic ce o deţinea de 16 ani, nu a găsit atunci niciun cumpărător.
Noul proprietar Alexandru Tomescu este pasionat de drumeţiile montane, fiind şi membru al Clubului Alpin Român. Celebrul violonist vrea să restaureze Cabana Caraiman şi să o reintroducă în circuitul turistic.
„Caut informaţii despre istoria cabanei, numele foştilor cabanieri, fotografii vechi. Vreau să fie o cabană altfel, care să îi inspire şi pe alţii şi să arate că se poate face ceva frumos şi confortabil. Nu vreau hotel de 5 stele, nu vreau să fac un business, vreau ceva cu specific montan, dar și cu o latură estetică. Un loc pentru montaniarzi, dar şi pentru muzicieni şi artişti în general”, a spus Alexandru Tomescu.
Tot el a adăugat că „Principala provocare pentru orice proiect legat de cabană este drumul de acces”, în speranţa că administraţia Parcului Naţional Bucegi va îmbunătăţi starea drumului către Caraiman.
Cabana a fost construită în anul 1937, la o altitudine de 2.025 de metri, în zona platoului Bucegilor. De pe terasa ei se poate admira, printre impresionanții pereți ai Caraimanului și Jepilor Mici, Valea Jepilor.
Top 11 cabane montane unde să mergeți la munte
În primăvara anului 1937, un grup de elevi de la liceul Mihail Viteazul îndrăgostiți de munte, au decis construirea unei cabane pe culmea Caraimanului (cabana Brav, devenită Caraiman).
Violonistul Alexandru Tomescu ăn vârstă de 46 de ani este câştigătorul a numeroase premii naţionale şi internaţionale la festivalurile de muzică clasică, a susţinut peste 200 de concerte şi recitaluri în 26 de ţări printre care se afșă Franţa, Olanda, Japonia. Pentru măiestria lui, i-a fost acordat de către statul român privilegiul de a cânta pe vioara Stradivarius care fusese anterior în posesia muzicianului Ion Voicu.