Orașul Brașov are una dintre cele mai fascinante și mai complexe istorii din România, această așezare urbană fiind un amestec unic de influențe medievale săsești, românești și maghiare.
Iată o prezentare detaliată despre momentul și modul în care a apărut și s-a dezvoltat orașul Brașov.
Apariția și dezvoltarea Orașului Brașov (Kronstadt)
Apariția orașului Brașov, așa cum îl știm astăzi, este rezultatul unui proces îndelungat de colonizare, fortificare și dezvoltare economică intensă, care a avut loc în secolele al XIII-lea și al XIV-lea.
1. Primele urme de locuire
Zona Brașovului a fost locuită încă din neolitic, iar în epoca dacică a existat o așezare fortificată pe Dealul Melcilor și pe Tâmpa. După cucerirea romană, în zonă s-au stabilit daci romanizați și au apărut mici așezări rurale.
Zona în care se află Brașovul era așadar, locuită încă din cele mai vechi timpuri, fiind o importantă răscruce de drumuri comerciale care făcea legătura între Transilvania, Valahia și Moldova.
Înainte de întemeierea orașului fortificat, la poalele Tâmpei exista deja o așezare românească și slavă veche, cunoscută sub numele de Șcheii Brașovului (sau „colțul bulgarilor”). Această comunitate a jucat un rol crucial în schimburile comerciale și în menținerea identității românești în regiune.
Ce obiective turistice poți vizita în județul Cluj
Dezvoltarea propriu-zisă a zonei începe odată cu sosirea Cavalerilor Teutoni în Țara Bârsei (Burzenland) la începutul secolului al XIII-lea. În jurul anului 1211, Regele Andrei al II-lea al Ungariei le-a oferit Cavalerilor Teutoni Țara Bârsei pentru a apăra granița estică a regatului de invaziile popoarelor migratoare (în special cumanii).
În perioada lor scurtă de activitate (1211-1225), Cavalerii Teutoni au început un amplu program de fortificare, construind cetăți din lemn și pământ, care ulterior aveau să fie folosite ca baze pentru fortificațiile de piatră. Ei au adus și primii coloniști germani.
După alungarea lor (în 1225), au rămas coloniștii germani (sașii), care au întemeiat Kronstadt („Orașul Coroanei”) – numele german al Brașovului.
2. Așezarea sașilor și întemeierea orașului (Secolul XIII)
După plecarea teutonilor, regele maghiar a continuat politica de colonizare, aducând valuri de coloniști germani, cunoscuți sub numele de sași transilvăneni (Siebenbürger Sachsen). Acești coloniști, proveniți în principal din zona Rinului, Luxemburg și Flandra, au fost cei care au pus bazele orașului medieval.
Orașul Brașov (sub denumirea germană) este menționat pentru prima dată în documente:
- În 1252 apare sub denumirea latină de „Corona” (Coroana), într-un document maghiar care atestă o tranzacție comercială.
- În 1271 apare sub denumirea germană de „Brassco” sau „Brassou” (care derivă probabil de la numele slav al regiunii: Barassó).
Sașii au construit inițial două așezări distincte. O așezare a fost orașul de Sus (Oberstadt), mărginit de Tâmpa și de primele ziduri de apărar, unde s-au dezvoltat Piața Sfatului și Biserica Neagră. Cealaltă așezare a fost Orașul de Jos (Unterstadt), așezarea românească din Șchei (astăzi Șcheii Brașovului) și celelalte suburbii.
3. Epoca de aur a comerțului și fortificării (Secolele XIV – XVI)
În secolul al XIV-lea, Brașovul a devenit rapid cel mai important centru comercial din Transilvania și unul dintre cele mai prospere orașe din Regatul Ungariei.
Datorită poziției sale geografice strategice, Brașovul a obținut privilegii comerciale care îi permiteau să controleze schimbul de mărfuri între Europa Centrală și Țările Române (Valahia și Moldova).
Negustorii brașoveni aveau drept de monopol (numit dreptul de depozit) asupra comerțului care trecea prin pasul Bran, ceea ce a dus la o acumulare uriașă de bogății. Bogăția a alimentat dezvoltarea breslelor puternice (ale cizmarilor, croitorilor, aurarilor etc.), care au finanțat construirea și întreținerea fortificațiilor.
Secolele XV și XVI au reprezentat apogeul fortificării Brașovului. Pentru a se apăra de invaziile otomane, sașii au ridicat ziduri de apărare masive, bastioane și turnuri impresionante (ex. Bastionul Țesătorilor, Turnul Alb, Turnul Negru).
Biserica Neagră a început să se construiască în 1383 și este cel mai mare edificiu religios gotic din sud-estul Europei. Numele i-a fost dat după ce a fost înnegrită de incendiul devastator din 1689. În centrul Pieței Sfatului a fost ridicată Casa Sfatului, simbol al autonomiei locale și centru administrativ.
Numele orașului: Brașov, Kronstadt, Corona
Orașul a fost cunoscut istoric sub trei denumiri, fiecare corespunzând unei limbi și unei identități culturale:
- Brașov (Română): Numele românesc, care derivă probabil din denumirea slavă Brassó, și care a fost folosit pentru a denumi întreaga zonă (Țara Bârsei).
- Kronstadt (Germană): Numele german, care înseamnă „Orașul Coroanei”. Acesta era numele oficial folosit de coloniștii sași.
- Corona (Latină): Numele latin, folosit în documentele oficiale ale Curții Regale maghiare.
Deși inițial dominat de sași, Brașovul a avut mereu o comunitate românească puternică în jurul Șcheilor Brașovului, menționată din secolul XIV. Aici s-a înființat și prima școală românească (1495) și a activat Diaconul Coresi, tipărind primele cărți în limba română.
Așadar, Brașovul a apărut ca urmare a unui plan strategic al Coroanei Maghiare de colonizare și fortificare (după un eșec teuton) și s-a dezvoltat într-un oraș de prim rang grație sașilor și privilegiilor comerciale care l-au transformat în poarta de legătură între Occident și Orient.