Podul Mare din Cișmigiu a fost reabilitat, însă mai sunt unele finisaje de făcut pe care le realizează Trustul de Clădiri Metropolitane. Podul, un simbol al parcului monument istoric, nu a fost niciodată recondiționat.
Lucrările de reabilitare și consolidare au început în luna august 2022, după ce lacul din Cișmigiu a fost golit. Trustul de Clădiri Metropolitane a avut la dispoziție opt luni să termine lucrările.
“Lucrările de consolidare și renovare a Podului Mare, construit în urmă cu peste o sută de ani (în perioada 1913- 1914), au fost finalizate, iar Trustul de Clădiri Metropolitane face în prezent ultimele finisaje, astfel încât să putem demara procedura de recepție la finalizarea lucrărilor în cel mai scurt timp”, a spus Nicușor Dan, Primarul General al Capitalei.
Foto: thedaily.ro
Foto: thedaily.ro
„Podul nu a fost niciodată reabilitat, fiind făcute doar mici reparații. Din cauza degradării, acesta reprezenta un real pericol pentru vizitatori. De aceea, erau extrem de importante reparațiile capitale care să asigure stabilitatea și siguranța construcției”, a adăugat Nicușor Dan.
Lucrările de reparații au fost realizate de Trustul de Clădiri Metropolitane, valoarea contractului pentru elaborarea documentației tehnice și execuția lucrărilor fiind de 2.268.849,28 lei fără TVA.
Cum a apărut Grădina Cișmigiu
Foto: Wikimedia / Sailko
Parcul Cișmigiu este cea mai veche grădină publică din București. Așezată în centrul orașului, aceasta are o suprafață de circa 16 hectare și este mărginită de două artere importante: bld. Regina Elisabeta și bld. Schitu Măgureanu. În partea sud-estică a grădinii este Colegiul Național Gheorghe Lazăr.
Grădina Cișmigiu este amenajată după modelul parcurilor englezești și are mai multe intrări: două prin bld. Regina Elisabeta, două prin bld. Schitu Măgureanu, una prin str. Știrbei Vodă.
Cât costă prima autostradă construită de chinezi în România
În 1830, generalul Pavel Kiseleff a dispus secarea bălții și transformarea terenului într-o grădină publică. În timpul domniei lui Gheorghe Bibescu, în 1847, a fost chemat grădinarul peisagist Wilhelm Mayer, fostul director al Grădinilor Imperiale din Viena care s-a ocupat cu transformarea terenului insalubru într-o frumoasă grădină. Mayer a fost ajutat de grădinarul Franz Harer.
Apoi în 1848, noul domnitor Barbu Știrbei a hotărât să se sape un heleșteu și un canal de legătură cu Dâmbovița. Cel mai important an pentru transformarea grădinii a fost 1852. Pentru prima dată s-a făcut împrejmuirea cu uluci, s-au montat o sută de lavițe fără rezemătoare, din lemn de stejar și lungi de un stânjen.
Lucrările de înfrumusețare s-au încheiat în 1854, când s-a făcut și inaugurarea oficială a grădinii Cișmegiu. În 1856, o parte a lacului a secat datorită pantofarilor dimprejur ce aruncaseră aici resturile de materiale specifice meseriei lor.