Tot ce nu știați despre așezările rupestre din Țara Luanei

Așezările rupestre din Țara Luanei sunt răspândite prin Munții Buzaului, majoritatea în perimetrul cuprins între satele Nucu din comuna Bozioru, Aluniș din comuna Colți și Ruginoasa din comuna Brăești, pe culmile Spătarului și Martirei. Acest ținut din Munții Buzăului este definit metaforic Țara Luanei, după numele bătrânului și înțeleptului rege care ar fi domnit pe acele meleaguri, conform legendei.

În munții din nordul județului Buzău există cea mai mare concentrare de schituri și locuințe monahale rupestre din spațiul românesc. Aici a fost descoperit un important complex de vestigii rupestre, unele locuite din preistorie, altele folosite drept chilii de sihaștri sau amenajate ca lăcașuri de cult creștin. Câteva dintre așezările rupestre au fost special săpate în blocurile masive de stâncă, pentru a se construi mici biserici sau chilii.

Cum arată și ce enigme ascund așezările rupestre din Munții Buzăului

Așezările rupestre din această zonă au denumiri relevante pentru încărcătura lor istorică: Biserica din piatră de la Aluniș, Peștera lui Dionisie sau Chilia lui Dionisie Torcătorul, Agatonul vechi sau Dărămătură, Agatonul nou, Peștera sau Bisericuță lui Iosif și Grota sau Schitul Fundul Peșterii.

Țara Luanei – Biserica din piatră de la Aluniș

Așezările rupestre de la Nucu-Aluniș sunt formate din 29 de locuințe. Acestea se află la șase kilometri de centrul comunei Colți, pe raza localităților Colți-Bozioru-Brăești. Cea mai cunoscută așezare rupestră este Biserica din piatră de la Aluniș, săpată în piatră de doi ciobani, Vlad și Simion, în jurul anului 1274 și al căror nume apare într-o inscripție din sfântul altar, fiind atestată documentar la anul 1351.

Aceasta a fost schit de călugări până la anul 1871, iar de atunci este biserica satului Aluniș, cu hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Este compusă din două încăperi, una din piatră iar cealaltă din lemn. Catapeteasma este din lemn de stejar, cu icoane pictate pe tablă din zinc și datează din anul 1870. Biserica este deschisă și se poate vizita.

Peștera lui Dionisie sau Chilia lui Dionisie Torcătorul

Chilia a fost datată documentar în anul 1639, dar inițial a fost descoperită în secolele IV-VI d. Hr., o altă atestare fiind din Evul Mediu. Chilia lui Dionisie a fost săpată într-o stâncă din Poiana Cozanei, la o înălțime de circa șase metri, fiind amenajată o scară metalică pentru a putea fi vizitată în siguranță.

Numele provine de la pustnicul Dionisie care a trăit acolo vreme de vreo 30 ani, în secolul al XIV-lea. I s-a spus torcătorul pentru că-și căștiga existența din torsul lânii. Acesta cobora o dată pe săptămână și se împărtășea la „Fundătura”. După moartea lui Dionisie, chilia a fost locuită de călugări până la mijlocul sec. al XIX-lea, după care a fost părăsită.

Țara Luanei – Agatonul vechi sau Dărâmătura

Agatonul Vechi a fost atestat documentar din 1587 și era compus inițial din 3 încăperi. Schitul a fost săpat într-un bloc de piatră, fiind alcătuit inițial din 4 încăperi. Două încăperi sunt și în prezent parțial în picioare, o parte din altar și o parte din chilie.

Sub bisericuță se află un beci cu rol de ascunzătoare, acum surpat și plin cu pământ, unde se spune că a fost descoperită o comoară în trecut. Pe pereți, în altar sunt mai multe înscrisuri. Unul din înscrisuri face referire și la domnitorul Neagoe Basarab.

Agatonul nou

Agatonul Nou sau Bisericuța, este situată pe marginea unei prăpăstii. A fost distrusă de-a lungul timpului de prăbușiri și cutremure, iar în prezent se mai pot vedea doar podeaua, peretele sudic, o parte din acoperiș, altarul și o chilie alăturată.

Altarul are două pomelnice săpate în piatră, din care unul este scris în slavonă, din secolul al XVI-lea, amintind numele lui Neagoe Basarab. Sub biserică a fost săpat un beci pentru o persoană, ascunzătoare care era mascată de o stâncă, unde se spune că ar fi fost descoperită o comoară.

Peștera sau Bisericuța lui Iosif

Bisericuța lui Iosif, săpată într-o stâncă uriașă, se pare că a fost datată în secolul III-IV, așa cum arată simbolul incizat de deasupra intrării, asemănat cu un pește. Aici a fost și Schitul Ioan Bogoslav, atestat documentar la 1587, pe vremea domnitorului Mihnea Turcitul.

Este cea mai impozantă dintre așezările rupestre de la Nucu, compartimentată inițial în două încăperi cu ferestrele în formă de arc frânt. Bisericuța a avut și o parte exterioară construită din lemn, dar de-a lungul timpului aceasta nu a rezistat.

Schitul Fundul Peșteri sau Fundătura

Prima atestare documentară a schitului Fundătura apare pe la 1639, dar dovezile arheologice și inscripțiile de pe pereții interiori o datează cu mult înainte, indicând perioade sucesive de locuire. Se pare că schitul a fost amenajat într-un adăpost generat de prăbușirea unei stănci, lângă peretele abrupt al extremității estice a Culmii Spătarului.

Din aceea s-a păstrat doar o peșteră naturală care are o singură încăpere cu 3 ferestre. Pe pereții grotei se disting diferite inscripții și desene precum săbii scurte, pumnale, vârfuri de lance și săgeți, cruci și inscripții în alfabet chirilic.

Pe pereții așezărilor rupestre în general se pot distinge multe mesaje scrise în mai multe alfabete, multe nedeslușite încă, misterul care le învăluie atrăgând și mai mult turiștii curioși.

Citiți și:

Această zonă se mai remarcă prin existența a numeroase stânci și pietre încărcate de simboluri și semne străvechi, încă puțin cercetate. Tot aici s-au descoperit și intrări ciudate în pământ sau locuri în care oamenii s-au confruntat cu fenomene stranii.

Ne puteți scrie pe adresa redactie@ thedaily.ro.

Urmărește-ne pe Facebook, Twitter și LinkedIn