Busuiocul este o plantă aromatică care are o semnificație specială în tradiția românească. De bobotează se folosește busuioc, acesta fiind asociat cu dragostea, fertilitatea și puritatea.
În Ajunul Bobotezei, în ajunul sărbătorii botezului lui Iisus Hristos, busuiocul este sfinţit de preot și apoi împărțit credincioșilor. Fetele nemăritate îl pun sub pernă în noaptea de Bobotează, în speranța că își vor visa ursitul.
Busuiocul este, de asemenea, folosit pentru a proteja casele și familiile de rău. În unele zone, se obișnuiește să se pună busuioc la ușă sau la fereastră, pentru a ține duhurile rele la distanță.
Iată câteva dintre semnificațiile busuiocului în tradiția românească:
- Dragoste: Busuiocul este considerat o plantă a dragostei și a fertilității. Se crede că pune în legătură oamenii și îi ajută să găsească dragostea.
- Puritate: Busuiocul este asociat cu puritatea și cu spiritualitatea. Se crede că are puterea de a purifica sufletul și de a aduce pacea.
- Protecție: Busuiocul este folosit pentru a proteja casele și familiile de rău. Se crede că are puterea de a respinge duhurile rele și de a aduce noroc.
Busuiocul este o plantă importantă în cultura românească. El este folosit în diverse ritualuri și tradiții, iar semnificația sa este profundă.
Ce semnificație are Boboteaza
Boboteaza sau Epifania este sărbătorită la 6 ianuarie de către Biserica Ortodoxă și Biserica Catolică. Boboteaza încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului. În grecește, cuvântul Bobotează este numit Teofanie sau Epifanie care se traduce prin „Arătarea Domnului”, adică a Sfintei Treimi.
Creștinii occidentali comemorează în primul rând (dar nu numai) vizita magilor la nașterea Pruncului Iisus și astfel manifestarea fizică a lui Iisus către Neamuri. Ortodocșii comemorează botezul lui Iisus în râul Iordan, văzută ca o manifestare către lume a Fiului lui Dumnezeu (Arătarea Domnului).
În localitățile așezate pe malul unui râu, pe malul Dunării sau pe țărmul mării, se obișnuiește ca preotul, cu ocazia slujbei care se face acum, să arunce o cruce de lemn în apa foarte rece, uneori chiar înghețată, după care sar câțiva flacăi curajoși pentru a o aduce înapoi.
Citiți și:
- Povestea celor 7 mănăstiri unite print-o linie dreaptă
- Top 7 mănăstiri cu icoane făcătoare de minuni
- Top 10 obiective turistice în Sighișoara
În toate bisericile ortodoxe, preoții fac agheasmă (apă sfințită), cu care „botează” apele, oamenii, animalele și casele. Înainte de regimul comunist, această datină exista și la București, Patriarhul coborând Calea Victoriei de la Palatul regal până la Dâmbovița, unde pocăiții, îmbrăcați în halaturi albe, se aruncau în apa înghețată pentru a o ridica.
Această tradiție face parte din multe altele în legatură cu Boboteaza, încărcate de practici magice și obiceiuri agrare preluate în creștinism din tradițiile anterioare, precum fertilitatea, purificarea, cinstirea apei și a focului. Boboteaza este astfel și o sărbătoare dedicată purificării naturii, și mai ales a apelor, de forțele răului. Acum se colindă, se prevestește cum va fi vremea în noul an, sau cum va fi recolta. Se crede că în aceste zile animalele vorbesc, capătând puteri neobișnuite.
Peste obiceiurile creștine ortodoxe de sfințire a apelor sau de scufundare a crucii s-au suprapus și multe practici păgâne, cum ar fi afumarea grajdurilor și a vitelor pentru alungarea duhurilor rele din acestea, aprinderea focurilor pe câmp sau colindele însoțite de tot felul de strigături și zgomote.
Citiți și:
- Unde mergem în concediu? Top 12 destinații de vacanță inedite
- Top 7 plaje sălbatice în Bulgaria. Cum arată aceste plaje izolate
- Vă plac vinurile? Opt crame de vizitat la mai puțin de 100 de km de București
Toate acestea au în general un rol de curățire și de îndepărtare a răului. Tradiția ortodoxă cere ca acum să se mănânce piftie și grâu fiert și să se bea vin roșu.
Ne puteți scrie pe adresa redactie@ thedaily.ro.