Șofranul, cunoscut drept „aurul vegetal” datorită prețului său ridicat, este obținut din stigmele uscate ale Crocus Sativus, o specie de crocus de toamnă.
Șofranul (Crocus Sativus) este o plantă mediteraneană, din care se poate extrage condimentul șofran, uleiuri aromatice, precum și numeroase alte substanțe cu utilizări în medicină și alimentație.
Pașii pentru cultivarea șofranului
Cultivarea șofranului necesită atenție și grijă, dar poate fi o experiență interesantă și profitabilă. Dacă vă hotărâți să încercați, asigurați-vă că aveți mediul potrivit și fiți pregătiți să oferiți plantelor îngrijirea necesară.
1.Alegerea mediului
Climat: Șofranul preferă climatele calde și uscate cu ierni blânde. Zonele cu veri foarte umede sau cu înghețuri puternice nu sunt potrivite.
Sol: Solul ideal este bine drenat, nisipos-lutos, cu un pH ușor acid (între 6,5 și 7,5). Evitați zonele cu apă stagnantă.
2.Plantarea cormilor
Perioadă: Cel mai bun moment pentru plantare este toamna târziu (septembrie-noiembrie) înainte ca solul să înghețe.
Adâncime: Plantați cormii de șofran la o adâncime de 7-10 cm cu vârful ascuțit în sus.
Distanțare: Respectați o distanță de 8-10 cm între cormi și 20-30 cm între rânduri.
3.Îngrijirea șofranului
Udare: Șofranul are nevoie de udare regulată, mai ales primăvara, dar evitați excesul de apă.
Fertilizare: Nu este necesară fertilizarea excesivă. Puteți adăuga anual un îngrășământ organic ușor înainte de ploi sau udare.
Burdufuri: Mulcirea cu paie sau frunze tocate ajută la menținerea umidității solului, suprimă buruienile și protejează cormii de fluctuațiile de temperatură.
4.Recoltarea șofranului
Înflorire: Florile de crocus înfloresc toamna, de obicei în octombrie sau noiembrie.
Recoltarea stigmelor: Adunați cu grijă stigmele (filamentele roșii) din interiorul florilor dimineața devreme, pe vreme uscată. Folosiți o pensetă sau foarfece delicate pentru a nu deteriora floarea.
Uscare: Uscarea rapidă este esențială pentru a păstra aroma și calitatea șofranului. Așezați stigmele într-un singur strat pe o sită într-o zonă caldă, uscată, bine ventilată, ferită de lumina directă a soarelui.
Recoltarea trebuie făcută repede, doar dimineața, pentru a evita ofilirea florilor. Durata de înflorire este de circa 2 săptămâni. Șofranul înflorește o singură dată pe an.
După culegerea florilor, trebuie scoase imediat stigmatele de culoare roșie, câte 3 la fiecare floare, acestea fiind utilizate drept condiment. Stigmatele alese se pun la uscat pentru a obține condimentul final.
Pentru a-și menține proprietățile, este recomandată uscarea stigmatelor la temperatura de 25 grade Celsius pe parcursul a 5-7 zile. Se pot utiliza și metode alternative de uscare, însă temperatura nu trebuie să depășească 60 de grade Celsius.
Condimentul trebuie păstrat în locuri ferite de lumină, în recipiente uscate, din porțelan sau sticlă.
Informații suplimentare
Randament: Dintr-o floare se obțin doar 3 stigme, iar pentru a produce 1 gram de șofran uscat, pot fi necesare până la 150 de flori. De aceea, prețul este atât de ridicat.
Boli și dăunători: Șofranul este relativ rezistent la boli și dăunători. Totuși, melcii și rozătoarele pot fi o problemă.
Recoltare multianuală: Cormii de șofran pot produce timp de 3-4 ani, după care trebuie să replantați.
Sfaturi:
- Achiziționați cormii de șofran de la o sursă de încredere pentru a vă asigura că primiți bulbi sănătoși.
- Șoarecii și alte rozătoare pot fi atrase de cormii de șofran. Poate fi necesară protejarea culturii cu plasă metalică.
- Cultivarea șofranului este o investiție pe termen lung. Durează aproximativ 3-4 ani ca o cultură să ajungă la maturitate și să producă cantități semnificative de șofran.
Cultivarea șofranului este o provocare, dar poate fi o recompensă pentru grădinarii răbdători care doresc să producă propriul lor condiment prețios.
Șofranul este utilizat ca aromatizant, stimulator digestiv, purgativ, întăritor, afrodiziac. Arabii, cei mai mari consumatori de șofran, îl folosesc la aromatizarea mâncărurilor din miel, oaie, pui, orez. În Franța este indispenabil pentru bouillabaisse, în Italia pentru risotto, în Spania pentru paella. Țări ce importă șofran: Arabia Saudită, Kuweit, S.U.A.
Istoria șofranului – condiment
Spania exportă șofran din secolul al XIV-lea, azi deține 70% din piața mondială. Era un articol valoros cu secole înainte și în Persia. Fenicienii dedicau prăjituri cu șofran zeitei Astarte. Fragmente mici de șofran s-au găsit și în mumiile egiptene. Cleopatra îl folosea în preparatele sale cosmetice.
Șofranul este menționat de Homer, Plinius cel Bătrân, Hipocrate, Chaucer sau Shakespeare. În evul mediu, Eduard al III-lea impune fermierilor englezi cultivarea plantei, numită aici „crockers”. În 1838, în America agenda medicală arăta că „în doze mici, înviorează spiritul…”.
Ultima duminică din luna octombrie în regiunea La Mancha, Spania este sărbătoarea încheierii culesului, la care iau parte localnicii dar și oameni veniți din toată Spania sau turiști.
O Dulcinee este aleasă regina sărbătorii, iar Don Quijote și Sancho Panza, în costume de epocă își fac apariția triumfală (toate, personaje ale romanului spaniol al lui Miguel de Cervantes).