Solstițiul de vară semnifică începutul verii. În emisfera nordică, vara astronomică are loc pe 21 iunie anul acesta; la sud de ecuator, acesta are loc în decembrie. Aceasta este cea mai lungă zi din an.
Solstițiul de vară, sau solstițiul estival, cunoscut și sub numele de mijlocul verii, se produce atunci când unul dintre polii Pământului are înclinarea maximă față de Soare. Are loc de două ori pe an, câte odată în fiecare emisferă (nordică și sudică).
Solstițiul de vară este atunci când Soarele atinge cea mai înaltă poziție pe cer și este ziua cu cea mai lungă perioadă de lumină. La cercul polar arctic (pentru emisfera nordică), sau la cercul polar antarctic (pentru emisfera sudică), există lumină continuă în zilele din preajma solstițiului de vară. La solstițiul de vară, înclinarea axială maximă a Pământului față de Soare este de 23,44 grade.
La fel, declinația Soarelui față de ecuatorul ceresc este de 23,44 grade.
Solstițiul de vară este solstițiul din iunie în emisfera nordică și solstițiul din decembrie în emisfera sudică. În funcție de corespondența cu calendarul, solstițiul de vară are loc între 20 iunie și 22 iunie în emisfera nordică și între 20 decembrie și 23 decembrie în emisfera sudică. Aceleași date din emisfera opusă corespund solstițiului de iarnă.
Top 7 plante cu denumiri care fac referire la divinitate
În emisfera nordică, vara astronomică și meteorologică se desfășoară din iunie până în septembrie. La sud de ecuator, ea începe în decembrie și se termină în martie.
Lunile de vară nordice sunt: iunie, iulie, august, septembrie. Lunile de vară sudice sunt decembrie, ianuarie, februarie, martie.
Pământul nu se deplasează cu o viteză constantă pe orbita sa eliptică, astfel încât anotimpurile nu au o durată egală. În medie, vara durează 93,6 zile în emisfera nordică și 89,0 zile în emisfera sudică.
Din cauza axei înclinate a Pământului, Soarele nu răsare și apune în aceleași locuri la orizont în fiecare dimineață și seară; pozițiile sale de răsărit și apus se deplasează spre nord sau spre sud pe cer pe măsură ce Pământul se deplasează în jurul Soarelui de-a lungul anului.
De asemenea, traiectoria Soarelui pe cer devine mai înaltă sau mai joasă de-a lungul anului.
Semnificație solstițiul de vară din punct de vedere cultural
Începutul verii și solstițiul de vară sunt sărbătorite în culturile și religiile din întreaga lume prin diverse tradiții, sărbători și festivaluri.
Încă din preistorie, solstițiul de vară a fost văzut ca o perioadă semnificativă a anului în multe culturi și a fost marcat de festivaluri și ritualuri. În mod tradițional, în multe regiuni temperate (în special în Europa), solstițiul de vară este văzut ca mijlocul verii și denumit „mijlocul verii”. Astăzi, însă, în unele țări și calendare este văzut ca începutul verii.
Solstițiul din iunie este semnificativ deoarece în acest moment Soarele atinge cel mai nordic punct de pe cer, iar pentru o scurtă perioadă de timp traiectoria Soarelui nu se schimbă.
După solstițiu, Soarele pare să inverseze cursul și să se întoarcă în direcția opusă. Mișcarea la care se face referire aici este traiectoria aparentă a Soarelui atunci când se privește poziția sa pe cer la aceeași oră în fiecare zi, de exemplu, la prânz.
De-a lungul anului, traiectoria sa formează un fel de cifră opt aplatizată, numită analemă. Soarele în sine nu se mișcă (cu excepția cazului în care se ia în considerare orbita sa în jurul galaxiei Calea Lactee). În schimb această schimbare de poziție pe cer pe care noi, pe Pământ, o observăm este cauzată de înclinarea axei Pământului în timp ce acesta orbitează în jurul Soarelui, precum și de orbita eliptică, mai degrabă decât circulară, a Pământului.
Sânziene 2023. Tradiții, obiceiuri și superstiții la români
Semnificația acordată solstițiului de vară variază între diferite culturi, dar majoritatea acestora marchează evenimentul într-un fel sau altul, cu sărbători, festivaluri și ritualuri din acea perioadă, cu teme de religie sau fertilitate.
În Suedia de exemplu, mijlocul verii este una dintre sărbătorile majore ale anului, când țara se închide la fel de mult ca în timpul Crăciunului. În unele regiuni, solstițiul de vară este văzut ca începutul verii și sfârșitul primăverii. În alte culturi, solstițiul este mai aproape de mijlocul verii.
În Suedia și Finlanda, solstițiul de vară este sărbătorit de obicei la final de săptămână, pe malul unui lac sau la mare, iar oamenii merg în natură, adună flori și fac coronițe pe care le poartă pe cap, dansează, interpretează cântece tradiționale și se bucură de soare.
În Norvegia și Danemarca, această sărbătoare este celebrată în fiecare an pe data de 23 iulie, când oamenii se strâng în natură și fac focuri mari.
În Islanda, solstițiul de vară are loc pe data de 24 iulie, când este sărbătorită ziua Sfântului Ioan Botezătorul și „Jónsmessa”, o festivitate aparte a acestei culturi, care celebrează Soarele și vara. Se spune că în această zi, vacile și focile primesc anumite trăsături umane, precum darul de a vorbi.
În Anglia, mulți oameni se adună la Stonehenge, un loc de pelerinaj, și aleg să sărbătorească în acest decor antic.
La români, această perioadă este asociată cu Sânzienele sau Drăgaica, sărbătoare veche care celebrează iubirea și fertilitatea.
Solstițiul de vară – alte ritualuri cu ocazia acestui fenomen
Cea mai lungă zi a fost marcată în diferite moduri de-a lungul anilor și are propriile obiceiuri. Unele se bazează pe nevoi practice. Altele își au originea în credințe spirituale și superstițioase.
Aprinderea și săritul peste focuri de tabără în ajunul solstițiului de vară datează din obiceiurile păgâne precreștine. Se credea că astfel se țineau demonii la distanță și aduceau noroc îndrăgostiților.
Pentru comunitățile nordice solstițiul era deosebit de important. Vikingii se foloseau de zilele lungi pentru a-și maximiza productivitatea prin vânătoare, rezolvarea disputelor și efectuarea de raiduri.
Murraya, un odorizant eco extrem de atrăgător
În ceea ce privește sărbătorile creștine, după înființarea Bisericii Creștine, sărbătorile solstițiului au fost combinate cu Ziua nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. În secolul al XIX-lea, creștinii au folosit Ziua Sfântului Ioan pentru a pune în scenă botezurile copiilor care au murit ca „păgâni”.