Biserica Ortodoxă are reguli stricte în privința unei persoane care își dorește să devină călugăr sau călugăriță. În primul rând este necesar ca novicele să respecte anumite reguli de conduită, credinţă, ascultare, dar trebuie să îndeplinească şi câteva condiţii legale. Apoi, urmează slujba prin care este tuns în monahism.
Astfel, aprobarea episcopului din regiunea unde un om dorește să intre în monahism este decisivă pentru a păși în mănăstire, schit sau metoc.
Acte necesare pentru a deveni călugăr sau călugăriță:
- certificatul de naştere;
- certificatul de botez;
- actul de studii (solicitantul, dacă este minor, să fie absolvent al şcolii generale, cel puţin şi să aibă acordul părintelui sau tutorelui;
- cazier judiciar;
- certificat de stare civilă, din care să se constate că nu are nici una din obligaţiile familiale prevăzute de Codul familiei;
- recomandarea preotului paroh
- act privind stagiul militar şi declaraţia că renunţă la averea sa donând-o rudelor sau mânăstirii;
- fişa medicală privind starea sănătăţii fizice şi psihice.
Cum să ajungeți călugăr/călugăriță în România
Primirea în mânăstire a celor ce doresc să intre în monahism se face la cererea scrisă a candidatului, cu recomandare de la duhovnic şi stareț(ă) şi cu aprobarea chiriarhului.
Vârsta minimă pentru primirea în mânăstire, ca novice, este de 18 ani. Sub această vârstă, dar nu mai puţin de 16 ani, este necesar acordul scris al părinţilor sau tutorilor legali. De asemenea, este interzisă închinovierea şi promovarea în cinul monahal a celor cu obligaţii şi responsabilităţi familiale sau urmăriţi penal.
Tunderea în monahism se face, cu aprobarea chiriarhului, după cel puţin 3 ani de cercetare canonică şi vieţuire în mânăstire. Derogarea de la această regulă o poate decide numai chiriarhul, din motive misionare urgente.
Conform regulamentului, stareţul mănăstirii are obligaţia de a cerceta scopul venirii (vocaţie, decepţie, interese personale), starea fizică şi psihică, caracterul, temperamentul, aptitudinile, cunoştinţele religioase, formarea spirituală, hotărârea sau impedimentele celui care solicită intrarea în mănăstire.
Perioada de la intrarea în mănăstire până la tunderea în monahism (călugărirea) se numeşte „ispitirea canonică” sau noviciat și are 3 stadii:
- De la primirea în mănăstire la admiterea noului venit în rândul fraţilor
- De la admiterea ca frate de mănăstire la îmbrăcarea în haină monahală (dulama)
- De la purtarea dulamei la tunderea în monahism (slujba de călugărire)
Etapa următoare, dacă cel care doreşte să devină călugăr trece de toate cele trei stadii, dând dovadă de dorinţă şi vocaţie pentru aşa ceva, cu acordul episcopului urmează momentul oficial al tunderii în monahism care se face doar în mănăstire de către episcop.
Citiți și:
Povestea celor 7 mănăstiri unite print-o linie dreaptă
Mitul care îl asociază pe Sfântul Nicolae cu Moș Nicolae
Slujba de final cuprinde câteva întrebări puse de episcop sau ieromonahul care oficiază slujba pentru credincios:
- De ce ai venit, soră (sau frate) căzând la Sfântul Altar şi la această sfântă însoţire?
- Doreşti să te învredniceşti de îngerescul chip şi să fii rânduit în ceata monahilor?
- Cu adevărat bun şi fericit lucru ai ales, numai de îl vei şi îndeplini. Pentru că lucrurile cele bune cu osteneală se câştigă şi cu durere se împlinesc. De bunăvoie şi din cugetul tău te apropii către Domnul?
- Nu de vreo nevoie, ori silă?
- Vei petrece în mănăstire şi în pustnicie până la cea din urmă a ta suflare?
- Te vei păzi pe tine însuţi în feciorie, în întreaga înţelepciune şi în cucernicie?
- Vei păzi până la moarte ascultarea către mai marele tău şi către fraţii cei întru Hristos?
- Vei răbda toate supărările şi strâmtorările vieţii celei monahiceşti, pentru Împărăţia Cerurilor?
Hirotonirea monahilor în treapta de ierodiacon şi ieromonah se face cu aprobarea chiriarhului, numai după ce aceştia au absolvit o şcoală teologică (seminar sau facultate) şi au promovat examenul de capacitate.
Citiți și: Sfinții Mihail și Gavril: când se sărbătoresc și de ce
Toţi monahii (monahiile) dintr-o mânăstire (schit), inclusiv pensionarii, indiferent de rangurile şi funcţiile deţinute anterior, se vor supune rânduielilor mânăstireşti, comune pentru întreaga obşte.
Programul unui monah
Monahii nu au voie să părăsească mănăstirea sau schitul în care trăiesc fără învoirea starețului. Aceștia primesc bilet de voie pentru opt zile pe an. Pe perioada lipsei din mănăstire, călugărul are voie să stea doar „în case de creştini evlavioşi, ferindu-se de a poposi în cârciumi sau pe la gazde care ar da loc la sminteală”, conform regulamentelor bisericii.
Programul unui călugăr constă în trei lucruri relativ simple:
- rugăciune,
- muncă,
- somn.
Călugării/ călugărițele sunt datori să participe la rugăciuni de șapte ori pe zi pentru cele „șapte laude” înaintea Domnului. Rugăciunile trebuiesc îndeplinite „până la sfârşit, cu toată îngăduinţa şi răbdarea, fără a întinde cântarea, ca să nu fie obositoare, şi fără a o grăbi, ca să nu se stingă focul rugăciunii”.
Citiți și: Top 7 mănăstiri cu icoane făcătoare de minuni
Monahii pot lipsi doar din motive de boală sau din alte cauze serioase. Aceștia sunt datori să se roage individual și să studieze intens Scriptura și alte texte bisericești.
Conform datelor statistice, în România existau în anul 2017 circa 100.000 de călugări. Călugării și măicuțele fac parte din categoria bugetarilor, deci sunt remunerați lunar de către stat. Venitul primit lunar de ei este puțin peste salariul minim pe economie. Unii dintre ei au plecat din țară și slujesc biserica la Muntele Athos.
Câți bani câștigă lunar un preot
Salariul unui preot diferă în funcție de statutul pe care îl are acesta în cadrul Bisericii. Remunerația începe de la un net de 2.000 de lei și poate ajunge până la 8.000 de lei în cazul unui preot cu vechime.