Cele mai importante femei ale umanității sunt Fecioara Maria și masa sa, Sfânta Ana. În fiecare an pe 8 septembrie se sărbătorește nașterea Sfintei Fecioare Maria iar pe 9 septembrie este comemorată masa sa Sfânta Ana.
Mulți dintre noi sărbătorim aceste zile speciale, unii și datorită numelui sfânt pe care îl poartă însă puțini știu etimologia acestor nume și al sfintelor care se numeau așa. Haideți să aflăm în continuare cine au fost cele două femei unice în istoria omenirii, fiică și mamă.
„Fecioara Maria este tipul ființei umane pe deplin realizate. Există la ea o intimitate infinită cu Dumnezeu și un respect infinit: ea cunoștea dumnezeirea lui Iisus într-un mod pe care noi nu-l cunoaștem, o cunoștea la un punct culminant”, ne spune doxologia.ro.
Fecioara Maria
Maria, numită și Fecioara Maria sau Maica Domnului (născută în Sepphoris sau Ierusalim și decedată la Ierusalim sau Efes) a fost, conform scrierilor Noului Testament, mama lui Iisus din Nazaret. Fecioara Maria a fost fiica lui Ioachim și Ana.
Părinții ei erau oameni simpli dar foarte credincioși și, deoarece în acele timpuri era “rușine” să nu ai copii, ei s-au rugat la Dumnezeu să-i binecuvânteze și pe ei cu unul. Dumnezeu le-a îndeplinit ruga și astfel s-a născut Maria, a cărei zi de naștere se sărbătorește de Sfânta Marie mică la 8 septembrie.
Tot potrivit Noului Testament, în momentul conceperii lui Iisus Hristos, fapt ce i-a fost revelat de Arhanghelul Gavriil, ea era logodnica lui Iosif din Nazaret. În tradiția creștină (ortodoxă, catolică, anglicană și luterană), precum și în cea musulmană, a rămas prin minune fecioară în timpul conceperii și nașterii lui Iisus.
Termenul de logodnă este o traducere greșită a conceptului de kiddushin, din punct de vedere al legii iudaice cei denumiți în traduceri greșite (incluzând greaca Noului Testament) drept „logodiți” erau deja soț și soție. În realitate la evreii antici nu existau logodne, ci doar căsătorii, fiecare căsătorie era după câtva timp urmată de altă ceremonie, de consumare a căsătoriei.
Povestea celor 7 mănăstiri unite print-o linie dreaptă
Deci în loc să vorbim de logodnă urmată de căsătorie, corect din punct de vedere istoric este să vorbim despre căsătorie urmată de ceremonia de consumare a căsătoriei.
Al treilea sinod ecumenic, ținut la Efes în anul 431, convocat pentru a dezbate asupra învățăturii dioprosopiste a patriarhului Nestorie, a confirmat învățătura Bisericii primare cu privire la Maica Domnului (gr. Theotokos, „Născătoarea de Dumnezeu”). Conform definițiilor dogmatice adoptate de acest sinod ecumenic, la fel cum \păcatul a venit în lume printr-o femeie (Eva), tot printr-o femeie (Maria) a venit în lume și mântuirea. Maria a fost denumită de aceea „noua Evă”.
Venerarea Mariei ca fecioară joacă un rol important deopotrivă în bisericile ortodoxe, cea catolică, cea anglicană și cele orientale. Un număr foarte mare de biserici și catedrale îi poartă numele, inclusiv spre exemplu 70% din catedralele franceze. De asemenea, în Coran există un capitol (sură) care îi poartă numele: Sura Maryam (Sura Mariei).
Sărbătorile Maicii Domnului
Principala sărbătoare a Maicii Domnului este Adormirea Maicii Domnului („Sfânta Maria Mare”), sărbătorită pe 15 august de ortodocși, greco-catolici, romano-catolici și anglicani.
Toți aceștia sărbătoresc pe 8 septembrie Nașterea Maicii Domnului („Sfânta Maria Mică”).
Pe 12 septembrie romano-catolicii serbează Sfântul Nume al Mariei, cu referire încrederea în puterea invocării acestui nume. Pe 15 septembrie catolicii sărbătoresc Maica Îndurerată (în latină Mater Dolorosa).
Pe 25 martie biserica catolică și cele ortodoxe sărbătoresc Buna Vestire. În limbaj popular sărbătoarea se numește Blagoveștenie.
Bisericile ortodoxe, greco- și romano-catolice sărbătoresc pe 21 noiembrie Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (sau Aducerea Maicii Domnului la Templu, când Sf. Maria avea trei ani). În limbaj popular sărbătoarea se numește Ovidenie.
Biserica romano-catolică mai sărbătorește Neprihănita Zămislire pe 8 decembrie.
Biserica anglicană sărbătorește Purificarea Sfintei Fecioare Maria pe 2 februarie, un aspect al sărbătorii ortodoxe și catolice Întâmpinarea Domnului.
Bisericile ortodoxe și cele greco-catolice mai sărbătoresc:
- Adunarea Preasfintei Fecioare, Născătoare de Dumnezeu / Serbarea Maicii Domnului, pe 26 decembrie,
- Acoperământul Maicii Domnului pe 1 octombrie,
- Izvorul Tămăduirii în vinerea din săptămâna de după Paști,
- Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana, pe 8 decembrie,
- Punerea în raclă a cinstitului veșmânt al Maicii Domnului / Aducerea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Biserica Vlaherne, la 2 iulie,
- Punerea în raclă a brâului Maicii Domnului, la 31 august.
Atât catolicii, cât și ortodocșii serbează, în funcție de țară, regiune și tradiție, diverse apariții sau icoane ale Maicii Domnului.
Fecioara Maria este singura femeie pomenită cu numele de Coran. Ea este privită ca un semn divin pentru omenire, lăudată pentru că și-a apărat castitatea, vrednică de cinstire pentru ascultarea ei.
Cum spuneam, o femeie tot pură și castă a fost Ana, mama Fecioarei Maria. De aceea, este important să știm cine a fost această femeie și cum a apărut Maria în viața ei.
Sfânta Ana
Sfânta Ana este în tradiția creștină mama Fecioarei Maria și bunica lui Iisus din Nazaret, născută pe 9 septembrie.
Sfânta Ana, care prin harul lui Dumnezeu a devenit bunica după trup a Domnului Nostru Iisus Hristos, se trăgea din neamul lui Levi, ultima născută a marelui Preot Matan și a soției sale Maria, care mai aveau alte două fete: Maria și Sovi. Cea mai mare, Maria, s-a căsătorit la Betleem și a născut pe Salomi. Sovi s-a căsătorit și ea la Betleem și a născut pe Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezatorul.
Ana s-a cununat cu înțeleptul Ioachim din Galileia și a născut pe Maria, Prea Sfânta Maica Domnului. Astfel Salomea, Elisabeta și Maica Domnului erau verișoare, iar după descendența sa trupească Domnul Nostru era văr de gradul doi al Sfântului Ioan, Înaintemergetaorul.
După ce a născut pe Maica Domnului, pe care Dumnezeu o rostuise ca cea mai sfântă din neamul omenesc, singura atât de curată ca să primească în ea pe Mântuitorul lumii, și după ce a încredințat copilul la Templu, la vârsta de trei ani, ca o ofrandă pură și neprihănită, Sfânta Ana și-a petrecut restul vieții sale în post, rugăciune și faceri de bine celor lipsiți, așteptând să se îndeplinească ceea ce promisese Dumnezeu.
Și-a dat sufletul în pace, în mâinile lui Dumnezeu la vârsta de 69 de ani. Sfântul Ioachim a murit la vârsta de 80 de ani, dar nu se știe care dintre cei doi a murit mai întâi. Singurul lucru pe care ni l-a transmis Tradiția Bisericii este că Prea Sfânta Maica Domnului își pierduse deja părinții la vârsta de 11 ani, pe când era încă în Templu.
Unde mergem în concediu? Top 12 destinații de vacanță inedite
Ana este un nume de origine semită care se traduce „Dumnezeu este milostiv”, fiind unul din cele mai răspândite nume din lume, purtat de multe sfinte și personalități creștine.
În Noul Testament nu e amintit decât tatăl Mariei numit pur și simplu „Eli” (Eliachim). După o tradiție atestată încă din secolul al II-lea în Protoevanghelia după Iacob, părinții acesteia au fost Ioachim și Ana. Cultul Sf. Ana exista în Răsărit în secolul al VI-lea și s-a răspândit în Occident în secolul al X-lea. Cultul Sf. Ioachim este de dată mai recentă (secolul al XVI-lea).
Biserica Sf. Ana din Ierusalim se găsește în apropierea Porții Leilor și a Lacului Bethesda, pentru că se presupune ca Ana și Ioachim ar fi locuit aici. Biserica a fost construită în anul 1142, din inițiativa văduvei Avda a lui Balduin I (rege al Ierusalimului între anii 1100-1118).
Sărbătorile Sfintei Ana
Bisericile au următoarele sărbători referitoare la numele Ana:
- Ana, mama Maicii Domnului (prăznuită pe 9 septembrie, împreună cu sfântul Ioachim, a doua zi după Nașterea Maicii Domnului; iar adormirea Sfintei Ana se prăznuiește în 25 iulie),
- Ana proorocița, fiica lui Fanuel, care l-a primit pe Domnul Iisus în Templu (Luca 2, prăznuită la 28 august),
- Ana proorocița, mama proorocului Samuel (prăznuită pe 9 decembrie, precum și în Duminica Sfinților Strămoși),
- Sfânta Ana, împreună muceniță cu sfântul Alexandru episcopul (prăznuiți pe 22 octombrie),
- Sf. Ana, dintre cei 26 de mucenici, care au pătimit în Goția (prăznuiți la 26 martie),
- Sf. Ana de Cașin, cuvioasă și binecredinciosă prințesă rusă (prăznuită la 2 octombrie),
- Sf. Ana de Kiev, fiica prințului Vsevolod I Yaroslavici (prăznuită pe 3 noiembrie),
- Cuv. Ana din Larissa (prăznuită la 13 iunie),
- Cuv. Ana cea din Lefcadia (Leucadia) (prăznuită la 23 iulie),
- Sf. muceniță Ana, care s-a săvârșit fiind bătută că a jelit pe sfântul Ștefan cel Nou (prăznuită la 28 noiembrie),
- Sf. Ana de Novgorod (prăznuită la 10 februarie),
- Sf. Muceniță Ana din Roma (prăznuită la 20 ianuarie),
- Ana, mama sfântului Sava al Serbiei (prăznuită la 21 iunie),
- Cuvioasa Ana, care și-a schimbat portul și numele bărbătește și s-a numit Eufimian (prăznuită la 29 octombrie).