Paștele Cailor este o sărbătoare creștină care coincide cu Înălțarea Domnului, celebrată la 40 de zile după Duminica Paștelui. Această zi, cunoscută și sub denumirea populară de Ispas sau Joia Iepelor, cade întotdeauna într-o zi de joi, în a șasea săptămână după Paști.
În limba română, expresia „la paștele cailor” este folosită pentru a descrie un eveniment care se va întâmpla într-un viitor foarte îndepărtat sau care nu se va întâmpla niciodată. Această sintagmă pare a fi specifică spațiului cultural românesc, având origini în Transilvania.
Originea acestei sărbători
Expresia „Paștele Cailor” își are rădăcinile în Transilvania și este folosită pentru a desemna zilele în care Paștele Ortodox și cel Catolic se celebrează simultan.
Această coincidență era importantă în trecut, deoarece, în anii în care cele două sărbători nu se suprapuneau, țăranii ortodocși și catolici își împrumutau reciproc caii pentru diverse treburi agricole.
Atunci când Paștele coincidea, caii se bucurau de odihnă, fiind considerat „Paștele Cailor”.
Tradiții și obiceiuri la români în Joia Mare
Pe de altă parte, „Paștele Cailor” are și un sens figurat, echivalent cu sintagma „la calendele grecești”. Această expresie a fost popularizată de împăratul roman Augustus, conform relatărilor lui Suetoniu. Augustus o folosea cu ironie referindu-se la persoanele care nu își plăteau datoriile la timp, sugerând că o vor face „la calendele grecești”.
Această referință ironică se baza pe faptul că grecii, spre deosebire de romani, nu aveau în calendar prima zi a lunii numită „calende”, zi în care romanii obișnuiau să își achite datoriile. Astfel, „calendele grecești” reprezintă o sărbătoare care nu a existat niciodată și, prin extensie, un eveniment care nu se va întâmpla.
Legende
O legendă populară asociază nașterea lui Isus cu un blestem asupra cailor. Se spune că gălăgia făcută de animale în acel moment a determinat-o pe Fecioara Maria să le condamne la o foame perpetuă, cu excepția unei singure zile pe an, numită Paștele cailor.
Această zi specială era marcată prin organizarea de târguri și reprezenta un moment propice pentru încheierea afacerilor.
Tradițional, de Paștele lor, caii nu erau puși la muncă, iar în unele regiuni se oficiau chiar slujbe religioase dedicate sănătății acestor animale.
Încă din vremuri străvechi, Paștele Cailor mai este cunoscut sub denumirea de Joia Iepelor, fiind numită în popor și Ispas. O altă legendă populară, legată de denumirea de Ispas, spune că acesta a fost un om care a asistat, alături de apostoli, la Înălțarea Domnului. Fiind un om bun și vesel, tradiția îndeamnă oamenii să fie binevoitori și să evite conflictele în această zi, crezându-se că cel care moare de Ispas merge direct în Rai.
Pentru a aminti de această credință, oamenii obișnuiau să își lege șiruri de frunze de nuc în jurul taliei. Cercetătorii folclorului și ai tradițiilor sugerează că această sărbătoare populară are origini românești, specific zonei Transilvaniei, și nu este întâlnită în alte culturi.
Tradiții – Ce fac românii de Paștele Cailor
În ziua de Paștele Cailor, românii îndeplinesc o serie de obiceiuri distincte. Un aspect important îl reprezintă pomenirea celor adormiți, prin așa-numiții „Moși de Ispas”. Casele și mormintele sunt împodobite cu ramuri verzi de paltin sau nuc, iar la ferestre se așează frunze de leuștean, despre care se crede că a crescut la baza Crucii lui Hristos.
Se fac pomeni bogate, cu pâine caldă, brânză, ceapă verde și rachiu, marcând totodată ultima zi în care se mai pot roși ouă. Animalele din gospodărie au și ele parte de o atenție specială. Vitele sunt marcate, iar unii miei sunt tăiați.
Caii, în mod tradițional, sunt scutiți de muncă, primind fân proaspăt din abundență. În unele sate, se oficiază chiar rugăciuni pentru belșug și sănătatea acestora. În zonele montane, mânjii sunt duși la păscut în golurile alpine, pentru a se hrăni cu iarba tânără și revitalizantă, căutându-se o plantă specifică, considerată medicament pentru bolile cabaline.
Această zi era, de asemenea, un moment semnificativ pentru comerț, fiind organizate târguri unde se încheiau afaceri, nu întotdeauna cu succes, fapt care a contribuit la nașterea expresiei „la Paștele Cailor”. Era văzută ca o zi a scadențelor, pentru reglarea diferitelor calcule și pentru efectuarea plăților restante de la Sfântul Gheorghe. O credință populară susține că plantele sădite după Paștele Cailor nu vor mai da rod.
Cum se determină ziua când se sărbătorește Paștele Cailor
Paștele Cailor chiar există: în 2025, în 2028, și apoi în 2034.
An Paștele Paștele
Ortodox Catolic
2025 20 aprilie 20 aprilie
2026 12 aprilie 5 aprilie
2027 2 mai 28 martie
2028 16 aprilie 16 aprilie
2029 8 aprilie 1 aprilie
2030 28 aprilie 21 aprilie
2031 20 aprilie 13 aprilie
2032 2 mai 28 martie
2033 24 aprilie 17 aprilie
2034 9 aprilie 9 aprilie
2035 29 aprilie 25 marie
Paștele catolic se calculează după calendarul gregorian. Paștele ortodox este stabilit după calendarul iulian, cu ceva ajustări. Când cele două calendare se aliniază (aproximativ o dată la 4-7 ani): atunci când Paștele ortodox și catolic coincid. Și calul poate, în sfârșit, să zică și el: „Hristos a înviat…!”