Sunt câteva locuri superbe în România și anume, mănăstiri cu icoane făcătoare de minuni, care pot fi vizitate atât pentru arhitectura lor și liniștea sufletească pe care o emană, dar și datorită poveștilor și a unor icoane deosebite care se găsesc în astfel de lăcașuri sfinte. Majoritatea oamenilor încadrează pelerinajele cum se mai numesc, ca turism religios.
În ţara noastră sunt 102 icoane făcătoare de minuni şi 16 izvoare tămăduitoare, 30 dintre aceste icoane fiind în Bucureşti. Tot în România se află şi patru biserici care păstrează bucăți din crucea pe care a fost răstignit Iisus.
Iată unde găsim 7 astfel de icoane făcătoare de minuni existente în România, pe care le puteţi vedea și admira în mănăstiri.
Top 7 mănăstiri cu icoane făcătoare de minuni
Biserica Icoanei – Bucureşti
Pe locul sau în preajma actualei biserici clasată monument istoric, se afla pe la 1681-1682 un mic schit de lemn. Către 1700 se ocupa de acest lăcaş David Corbea Ceauş, venit din Braşov. Este probabil ca el să fi avut case şi proprietăţi în apropiere, căci mahalaua înconjurătoare purta numele Ceauş David. Pentru o vreme, mica biserică a purtat acelaşi nume.
Conform tradiţiei, Icoana Maicii Domnului, ferecată în argint şi lucrată de Filip Nicolau Argintarul la 1682, aflată azi în naos, ar fi fost dăruită de domnitorul Constantin Brâncoveanu. De la ea, cu timpul, începesă i se spună Biserica Icoanei.
Prima construcţie în zid, de plan trilobat, cu trei turle, este ridicată de monahul Misail Băbeanu (fost logofăt de taină), la 1745-1750, în vremea lui Constantin Mavrocordat şi a lui Grigore al II-lea Ghica.
Biserica este distrusă la cutremurul din 1838. Ea este reconstruită şi repictată în acelaşi an, iar pe pereţii pronaosului sunt pictate portretele membrilor familiei donatoare: Misail, Panait, Ioniţă cu soţia sa Sofia şi copiii lor Elena, Nicolae, Maria şi Panait (Pana, curatorul restaurator). În 1873, Elena Băbeanu restaurează biserica după planurile arhitectului Alexandru Orăscu. După cutremurul din 1940, biserica este consolidată. Lucrări de restaurare au loc în 1965, 1977 şi 1989.
Sărbătoarea patronală a bisericii este celebrată de Adormirea Maicii Domnului (15 august) şi de Sfântul Nicolae. Și astăzi, icoana Maica Domnului de la Biserica Icoanei îi ocrotește și îi miluiește pe toți cei care i se închină cu credință și îi cer sfântul ei ajutor.
Mănăstirea Ghighiu – satul Ghighiu, comuna Bărcănești, jud. Prahova
Mănăstirea Ghighiu datează de la sfârșitul secolului al XVI-lea, atunci când este menționat pe aceste locuri schitul logofătului Coresi și al jupâniței Slăvița. După ce sihăstria este aproape în întregime distrusă, în 1817 Măriuța Răfoveanca împreună cu mama sa Ana donează un teren și o parte din averea lor pentru înălțarea unui nou schit, la cererea monahului Agapie.
La început se construiește o bisericuță de lemn și câteva chilii. Biserica mare a mănăstirii începe să se zidească în anul 1858, sub atenta supraveghere a starețului Eftimie și este sfințită pe 31 martie 1866. Pictura aparține lui Gheorghe Tattarescu (1864). Mănăstirea este incendiată de mai multe ori, în 1922 fiind arsă biblioteca mănăstirii. În timpul Primului Război Mondial armata germană distruge o parte din chilii, alungă călugării și transformă Mănăstirea Ghighiu în fabrică de conserve.
Mănăstirea este bombardată a doua oară în 1944. Apoi, Patriarhul Justinian Marina restaurează din temelii, în anii ’50 întreg ansamblul monahal și îl transformă în mănăstire de maici, în 1952.
La Ghighiu se află o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, datată din secolul al XVI-lea. Icoana este dăruită în anul 1958 de episcopul Vasile Samaha de Sergiopolis din Siria. Bisericuța cimitirului cu hramurile Sf. Lazăr, Sf. Spiridon și Sf. Haralambie datată din anul 1832, este ctitorită de Panait și Ecaterina Mărunțeanu.
Mănăstirea Ghighiu are hramul Izvorul Tămăduirii.
Mănăstiri cu icoane făcătoare de minuni: Schitul Nămăieşti – Argeş
Accesul spre mănăstirea Nămăiești se face din drumul național București – Târgoviște –Câmpulung Muscel (DN 71, DN 72A, DC 19). Mănăstirea Nămăiești se află la 5 km nord-est de Câmpulung, la o altitudine de 800m, într-o zonă cu străvechi urme istorice, săpată într-o stâncă de mâini necunoscute. Aceasta datează din prima jumătate a secolului al XVI-lea (1547), când Mircea Ciobanu îl lasă pe Jupân Dumitru drept stăpân în satul Nămăiești, dar cu o condiție, dacă nu va avea urmaș, proprietatea să rămână bisericii din stâncă.
Nu se cunosc date precise despre întemeierea schitului, dar legende transmise de localnicii din satul Nămăiești pomenesc numele domnitorului Negru Vodă. După unii istorici, biserica respectivă ar fi fost o catacombă creștină, din perioada romană.
Tradiția asociază începuturile mănăstirii cu descoperirea în peșteră a icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, despre care se zice că ar fi fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca.
Tranzacții cu criptomonede pe piața imobiliară din România
Legendele spun că trei ciobani ar fi ajuns cu oile pe stânca în care se află astăzi mănăstirea. Au înnoptat în aceste locuri și toți trei au avut același vis. Fiecare dintre cei trei au văzut în vis un înger care le-a spus că în acea stâncă se află o icoană zugrăvită după chipul adevărat al Maicii Domnului.
Dimineața, și-au spus unul altuia visul avut, s-au înfricoșat și s-au mutat pe un versant alăturat. Visul s-a repetat în noaptea următoare, iar în a treia noapte li s-a arătat chiar Maica Domnului, care i-a dus la o stâncă anume și le-a arătat intrarea în grotă, spunându-le să facă un lăcaș de închinare acolo unde vor găsi icoana.
Tot din legende aflăm că, atunci Maica Domnului le-a spus că numărul viețuitorilor din mănăstire să fie întotdeauna 33 (anii trăiți de Mântuitorul Iisus Hristos pe pământ). Se crede că icoana este una dintre cele 12 pictate de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca la dorința Maicii Domnului și că, a fost adusă aici de Sfântul Apostol Andrei.
Icoana a fost lăsată de apostol în același loc în care se află acum în biserica mănăstirii. Biserica rupestră este extinsă în anul 1843, prin săparea în stâncă. În 1916, artileria germană produce mari distrugeri așezământului, dar este restaurat între 1916-1921.
Biserica are hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” și „Izvorul Tămăduirii”.
Mănăstiri cu icoane făcătoare de minuni: Mănăstirea „Dintr-un lemn” – Râmnicu Vâlcea
Mănăstirea Dintr-un Lemn este un așezământ monahal din comuna Frâncești, județul Vâlcea, situată la aproximativ 25 de kilometri sud de municipiul Râmnicu Vâlcea și 5 kilometri de orașul Băbeni, Vâlcea. Prima mențiune documentară a așezământului monahal apare la 20 aprilie 1635.
O mărturie importantă scrisă este a lui Matei Basarab, din 27 noiembrie 1640, la ridicarea bisericii din piatră. Astfel, bisericuța din lemn de stejar, din bârne groase pare a fi fost ridicată pe la mijlocul secolului al XVI-lea. Mai târziu, după o restaurare importantă făcută de către Ministerul Aerului și Marinei între anii 1938 – 1940, sfântul lăcaș devine simbolic loc de închinăciune și rugă pentru aviatori și marinari.
În biserică se află Icoana Maicii Domnului de care este legată existența așezământului monahal. Despre când și unde a fost pictată icoana, nu se cunosc date exacte. Profesorul Andrei Grabor de la Universitatea din Strasbourg, spune că ar fi fost pictată în secolul IV, la mănăstirea Theothokos din Grecia, după modelul aparținând apostolului Luca.
În schimb Profesorul I.D. Ștefănescu, afirmă că icoana ar fi fost pictată la Bizanț sau la Muntele Athos, folosindu-se un model mai vechi de pe la jumătatea secolului XVI și se pare că este ipoteza cea mai plauzibilă. Modul cum a ajuns pe aceste meleaguri nu este cunoscut.
Mănăstiri cu icoane făcătoare de minuni: Mănăstirea Celic-Dere – Comuna Frecăței, Jud. Tulcea
Mănăstirea Celic-Dere este situată în nordul Dobrogei, la 25 de kilometri sud-vest de Tulcea și 12 kilometri vest de Cataloi, pe șoseaua Tulcea – Constanța, în comuna Frecăței. Reprezintă unul dintre cele mai importante centre de spiritualitate dintre Dunăre și Marea Neagră. Numele provine de la pârâul Celic-Dere (în limba turcă celik dere „pârâiașul de oțel”).
Conform Dicționarului Geografic al României, așezământul este înființat în 1835 de arhiereul Athanasie Lisivenco. Pe de altă parte, potrivit arhimandritului Roman Sorescu, mănăstirea este întemeiată aproximativ în 1840, de călugări români și doi călugări ruși reveniți de la Muntele Athos, arhimandritul Athanasie Lisifenco și schimonahul Paisie.
Biserica din piatră a mănăstirii este construită între 1901-1916, fiind ctitorită de episcopul Partenie Clinceni. În 1909, lucrările sunt reluate din inițiativa P.S. Nifon Niculescu. Sunt ridicate zidurile și acoperișul, inclusiv biserica de la subsol, în baza planului întocmit de arhitectul Toma Dobrescu din București. Destinația inițială a bisericii de la subsol este aceea de gropniță. Apoi este transformată în biserica de iarnă cu hramul Izvorul Tămăduirii (1932), unde s-a slujit în perioada 1932- 1954.
Nicușor Dan a semnat decizia de demolare a clădirii Cathedral Plaza
Biserica mănăstirii este construită în plan triconic, în stil clasic modern, de tradiție postbizantină. Construcția este caracterizată prin suprapunerea a două biserici. În exterior, despărțirea bisericilor este marcată de un brâu înconjurător. Pridvorul deschis este susținut de patru coloane mari, așezate în față, și alte două (dreapta-stânga) care mărginesc peretele pridvorului închis.
În Biserica Mare a Mănăstirii Celic – Dere se află Icoana Mântuitorului Iisus Hristos „ care se curăță singură”. În contextul conflictelor ruso-turce de la începutul secolului al XIX-lea, aproximativ în anul 1816, sosește pe aceste meleaguri un ostaș din armata austro-ungară, care avea asupra sa această icoană.
Acesta dă icoana unui părinte, zicându-i: „ Părinte, țineți această icoană! Dacă Sfinția Voastră nu veți trăi până la sfârșit, cei ce vă urmează să păstreze această icoană. Să aveți mare evlavie, că prin ea se va săvârși o mare minune. Această icoană o vedeți că este neagră, dar până la urmă se va lumina toată, se va curăța și ochii Mântuitorului, care-i vedeți că sunt închiși, se vor deschide”.
Mănăstiri cu icoane făcătoare de minuni: Mănăstirea Sihăstria Voronei – Botoşani
Mănăstirea Sihăstria Voronei este o mănăstire ortodoxă de călugări din România, situată pe teritoriul comunei Vorona, județul Botoșani. Aceasta este amplasată în mijlocul unei poieni, înconjurată numai de culmi de dealuri acoperite cu păduri seculare de stejar, fagi, ulmi și frasini, la o distanță de 4 km prin pădure de Mănăstirea Vorona.
Se pare că prin anul 1600 s-au așezat câțiva călugări ruși care au ridicat o bisericuță de lemn și au ctitorit Mănăstirea Vorona. Biserica este sfințită la 25 martie 1861 de către arhiereul Chesarie Răzmeriță „Sinadon”, locțiitor de mitropolit al Moldovei (1860-1863).
Redeschiderea schitului și ridicarea sa la rang de mănăstire se produce în anul 1968 de către mitropolitul Iustin Moisescu al Moldovei și Sucevei. După ridicarea sa la rangul de mănăstire, Sihăstria Voronei trece printr-un proces de modernizare a complexului monahal și se pietruiește drumul de acces. La 25 martie 1997 episcopul-vicar Calinic Botoșăneanul al Arhiepiscopiei Iașilor sfințește Casa „Sf. Prooroc Ghedeon”, construită în perioada 1993-1997.
Biserica Mănăstirii are astăzi două hramuri, Buna Vestire și Duminica Tuturor Sfinților.
Mănăstirea Neamţ – comuna Vânători-Neamț, satul Mănăstirea Neamț, județul Neamț
Mănăstirea Neamț este o mănăstire ortodoxă de călugări din România, situată în comuna Vânători-Neamț, satul Mănăstirea Neamț, județul Neamț. Mănăstirea este atestată documentar din 1407, însă activitatea monahală datează până în veacul al XII-lea.
Ctitorirea mănăstirii îi este atribuită voievodului Petru I Mușat (1375-1391), care a construit aici prima biserică din piatră, astăzi dispărută. Pe amplasamentul mănăstirii existase însă o bisericuță și mai veche, din lemn, numită Biserica Albă, construită de monahi cu un secol înainte. Biserica actuală din incinta mănăstirii este ctitorită de voievodul Ștefan cel Mare la sfârșitul secolului al XV-lea și are hramul Înălțarea Domnului. În biserică se află o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni, pictată în anul 665 în Israel.
Așezământul are cea mai mare și mai veche bibliotecă mănăstirească (18.000 volume) și a avut o contribuție deosebită la dezvoltarea culturii și artei medievale românești. Biserica ctitorită de Ștefan cel Mare este principalul monument istoric și de arhitectură moldovenească din incinta mânăstirii.
Fațadele sunt ornamentate în stil autohton moldovenesc, cu elemente bizantine (ceramică smălțuită, cărămizi și discuri diferit colorate, în verde, galben, brun), cu cele gotice (contraforturi și ancadramente de uși și ferestre). Discurile smălțuite și nișele împodobesc și turla, de formă octogonală, prevăzută cu patru ferestre. Mânăstirea suferă multe devastări și incendii distrugătoare, urmate de refaceri care au distrus treptat zugrăveala inițială.
Mit sau realitate, minunile există și se întâmplă. Toate aceste locuri minunate prezentate anterior, mănăstirile acestea au energie puternică, pozitivă, astfel încât ele chiar pot îndeplini dorințe. Condiția esențială este să credeți cu toată ființa în ceea ce vă doriți, și se va întâmpla!
Cu atât mai mult cu cât, s-a dovedit și științific. Medicul neurolog și psihiatru, autor de literatură filozofică și metafizică, Dumitru Constantin Dulcan spune „Ca gândul nostru să se transforme în realitate este nevoie de energia emoției.”
Top 11 cabane montane unde să mergeți la munte
Dr. Dulcan menționează că iubirea autentică poate determina creierul uman să realizeze performanțe incredibile, precum cele realizate de părintele Arsenie Boca.
„Din miliardele de oameni care populează pământul la ora actuală, doar câțiva au aceste haruri. Aceste abilități de a ști, cum știa părintele Arsenie Boca, totul despre tine, înainte de a îi spune. De la nume și istoria personală, la ce boli urmează să faci și sfaturi cum pot fi prevenite. ”