Jacaranda sau copacul violet, este numit așa datorită florilor sale de culoare violet care emană un miros plăcut și dulce. Provine din Argentina dar s-a răspândit ulterior și în alte țări, fiind un arbust ornamental extrem de atrăgător, chiar și în interiorul unei locuințe.
Jacaranda este un gen de 49 de specii de plante cu flori din familia Bignoniaceae, originară din regiunile tropicale și subtropicale ale Americii. Poate fi găsit în zonele sălbatice din America Centrală, Caraibe, Spania, sudul și nordul Africii, China și Australia.
Jacaranda mimosifolia este un arbore subtropical originar din sud-centrul Americii de Sud – Buenos Aires, Argentina. Este cunoscut și sub numele de jacaranda, jacaranda albastră, poui negru, Nupur sau arbore de ferigă. Sursele mai vechi îl numesc J. acutifolia, dar în zilele noastre este cunoscut ca J. mimosifolia. Florile sale au un miros dulce și blând de miere.
Cum arată copacul violet
Copacul crește până la o înălțime de până la 20 m. Scoarța sa este subțire și gri-maro, netedă când copacul este tânăr, dar în cele din urmă devine fin solzoasă. Crenguțele sunt subțiri și ușor în zig-zag; de culoare brun-roșcat deschis. Florile au o lungime de până la 5 cm și sunt grupate în panicule de 30 cm. Culoarea lor este albastru-violet, mai rar roz sau alb. Acestea apar primăvara și la începutul verii și durează până la două luni.
Foto: Pixabay/Little MiMi
Foto: Pixabay/Patty Jansen
Florile sunt urmate de păstăi lemnoase de aprox. 5 cm în diametru, care conțin numeroase semințe plate. Frunzele au o lungime de până la 45 cm și sunt compuse bi-pennat, cu foliole de puțin mai mult de 1 cm lungime. Păstăile dure, cu o formă neobișnuită, care au o lungime între 5 și 8 cm sunt adesea adunate, curățate și folosite pentru a împodobi pomii de Crăciun și aranjamentele uscate.
Lemnul arborelui este de la cenușiu pal până la albicios, cu granulație dreaptă, relativ moale și fără noduri. Se usucă fără dificultate și este adesea folosit în stare verde sau umedă pentru strunjire și sculptură în bol.
Cum se îngrijește planta
De la mijlocul secolului al XVIII-lea, Jacaranda a devenit cunoscută și în Europa. Cu o climă potrivită, se cultivă în aer liber, iar în alte cazuri se cultivă în sere și chiar în case și apartamente.
Copacul violet reprezintă o pată de culoare și în grădină. Folosit mai ales în peisagistică, Jacaranda este un copac ce are câteva particularități privind plantarea și îngrijirea.
Jacaranda mimosifolia este o specie înrădăcinată superficial care are nevoie de substanțe nutritive. Trebuie să fie plantat în locuri însorite, în sol bogat în substanțe nutritive, bine drenat, astfel crește repede. În faza inițială trebuie ținut în locuri ferite de vânt și de frig. Mai târziu este mai rezistent. Nu necesită să fie tăiate. În perioada de creștere trebuie irigat des, iarna mai rar. Temperatura ideală pentru această plantă este de 20-25 grade Celsius vara, nu mai mică însă de 15 grade Celsius iarna.
Jacaranda albastră este cultivată în aproape orice parte a lumii unde nu există riscul de îngheț; copacii tolerează perioade scurte de temperaturi până la aproximativ -7 grade Celsius. În SUA, în zonele în care temperaturile de iarnă pot scădea până la -12 grade Celsius pentru perioade de câteva ore, copacul matur supraviețuiește cu puține daune vizibile sau deloc.
Chiar și atunci când copacii tineri sunt deteriorați de un îngheț puternic, își revin ulterior din rădăcini și cresc sub formă de arbust, cu mai multe tulpini. Cu toate acestea, înflorirea și creșterea sunt oprite dacă jacaranda este cultivată direct pe coasta Californiei, unde lipsa căldurii combinată cu vânturile reci din ocean descurajează înflorirea.
Jacaranda – înmulțire
Jacaranda, la sfârșitul iernii sau la începutul primăverii se poate înmulți prin semințe, prin butași sau altoire. Germinarea este ușoară, necesită 4-6 săptămâni. Semințele au o capacitate de germinare cuprinsă între 50-92%. Ele rămȃn viabile timp de 12 luni dacă sunt depozitate în locuri uscate și răcoroase.
Referitor la înmulțirea prin butași, operațiunea se face tăind butași cu o lungime de aprox. 10 cm dintr-o plantă adultă la sfârșitul primăverii și în prima jumătate a verii. După tratarea cu formatori de rădăcini, acestea sunt plantate în sol umed și acoperite cu plastic. Înrădăcinarea este rapidă respectiv în 15-20 de zile, când pe butași se vor forma frunze tinere. Răsadurile tinere sunt transferate apoi în ghivece permanente cu pământ normal.
Copacul înflorește începând cu al treilea sau al cincilea an de viață, când planta poate atinge înălțimea cuprinsă între 2,5 m și 3 m.
Într-un apartament este mai greu să înflorească arbustul deoarece copacul nu are suficient spațiu. Dacă beneficiază condiții prielnice, există totuși șansa să vedeți muguri mov delicați.
Cine dorește să crească aibă o plantă de acest fel prin înmulțire din semințe, un plic de 0,5 g costă circa 7,5 lei.
Utilitate Jacaranda mimosifolia
Foto: Wikimedia/Pawan Tikku
Jacaranda mimozolistnaya este una dintre cele mai populare elemente decorative pe străzi, piețe și grădini publice din Argentina și Buenos Aires. Poate înfrumuseța și o locuință, fiind folosit acest arbust ca plantă de interior.
Lemnul din Jacaranda este maro deschis, moderat greu, texturat fin și ușor de lucrat. Acest lemn poate fi folosit și ca combustibil și poate servi drept lemn de foc. Este, de asemenea, utilizat în tâmplărie sau pentru stâlpi și pentru fabricarea articolelor mici, cum ar fi mânerele pentru scule și sculpturi.
Lemnul de jacaranda este foarte apreciat pentru confecționarea de mobilier scump și instrumente muzicale.
Foto: Wikimedia/Philmarin
Fructele sunt folosite la confecționarea decorațiunilor de iarnă.
Jacaranda este folosită și în medicină, extractele din frunze și flori fiind folosite pentru a trata anumite boli infecțioase.
Speciile de Jacaranda au fost utilizate pentru tratamentul bolilor venerice, a afecțiunilor pielii, stomacului și intestinelor. Jacaranona este un constituent chimic găsit în arborele Jacaranda și se spune că are proprietăți anticancerigene și antimicrobiene. Ar putea acționa și asupra activităților antitumorale.
Arborele Jacaranda a fost folosit în mod tradițional în medicina populară pentru tratamentul acneei și împotriva acaricidului. Frunzele plantei pot fi folosite pentru combaterea sifilisului și a ulcerelor ( Jacaranda carpetosa ). Constituenții și proprietățile chimice diferă în funcție de speciile genului.
Frunzele și scoarța sunt principalele părți utilizate. Se aplică direct pe rană sau ca perfuzie sau decoct.
Datorită utilizării sale puternice în etnobotanica tradițională, genul Jacaranda ar putea fi o sursă potențială de produse farmaceutice pe bază de plante. Este o sursă naturală de antioxidanți și are activități antioxidante, antidepresive, antimicrobiene, anti-cancer, anti-leishman, anti-protozoare, hipotensive și în cele din urmă anti-hipertrigliceridemie.
Extractul de Jacaranda ar putea fi o alternativă naturală antimicrobiană și antioxidantă datorită cantității mari de polifenolici. Acești compuși servesc izolarea pe termen lung a ingredientelor active care ar putea ajuta în agricultură, acvacultură, zootehnie, produse farmaceutice și alte sectoare industriale. Ele ar putea fi soluția pentru a aborda probleme precum stresul oxidativ și abuzul microbian.
Această plantă a câștigat Premiul pentru Meritul Grădinii al Societății Regale de Horticultură.
Jacaranda este considerată o specie invazivă în anumite părți din Africa de Sud și Queensland, Australia, unde poate întrece speciile native.