Poezie: Ninge ca în copilărie

În poezia „Ninge ca în copilărie” este descrisă o ninsoare, fenomen care creează o atmosferă de liniște și pace. De asemenea, poezia evocă sentimente de nostalgie și melancolie și în același timp ne amintește de copilărie, de un timp în care totul era mai simplu și mai frumos.

Această poezie descriptivă evocă de fapt, o ninsoare din copilăria eului liric. Poemul este structurat în două strofe, fiecare dintre ele având 10 versuri.

Prima strofă prezintă ninsoarea în sine, care este descrisă prin intermediul unor imagini vizuale, auditive și tactile. Fulgii sunt descriși ca fiind „cuminți și dolofani”, „ce se lipeau de gând, de haine, de priviri, de gene”. Ninsoarea este atât de densă, încât „ocupa întreaga zare” și „transforma totul în jur, într-un tablou fără cusur”.

A doua strofă prezintă impactul ninsorii asupra naturii și asupra vieții oamenilor. Pământul devine „palat”, satul se cufundă în pace, iar casele par să poarte căciuli. Viața continuă, dar într-un ritm mai lent, mai lin. Semnalele vieții sunt redate prin intermediul unor imagini sonore, cum ar fi „fum”, „cântec de cocoș”, „râsete de copii”, „lătrat de câini”, „mugete de văcuțe” și „cântec de măicuță”.

Poezia evocă sentimente de nostalgie și melancolie. Eul liric se simte transportat în copilărie, când ninsoarea era un moment de bucurie și de fericire.

Ninge ca în copilărie

În noaptea logodită cu doi ani,
Ninge cu fulgi cuminți și dolofani.
Ninge cum n-a mai nins de când,
Fulgii mi se lipeau de gând,
De haine, de priviri, de gene,
Plutind în vals, căzând alene,
Un roi imens de forme fine,
Stelare, moi, reci și senine,
Ce ocupau întreaga zare,
Fără manevre militare.
Doar printr-o liniște deplină
Și-nvăluind noaptea-n lumină,
Se transforma totul în jur,
Într-un tablou fără cusur;
În straiul alb, imaculat,
Pământul devenea palat;

Citiți și:

• Poezie: Iarna
• Sub ochiul domniței cu pleoapă de brumă
• Poezie de Ziua Satului Românesc – Satul meu

Satul se cufunda în pace,
Cu oameni și cu dobitoace,
Iar casele purtau căciuli,
Asemeni Dacilor Străbuni.
Viața cu ritm netulburat
Dădea semnale ne-ncetat,
Prin fumul ce urca prin coș,
Prin cântecul unui cocoș,
Prin râsetul copiilor
Și prin lătratul câinilor,
Prin mugetele de văcuțe,
Prin cântecul unei măicuțe,
Ce-și legăna un puișor
Și împletea ciorapi, de zor,
La pâlpâitul lămpilor.